solutrean, ~ă [At: LTR² / P: ~tre-an / Pl: ~eni, ~e / E: fr solutréen] 1 a Care aparține perioadei mijlocii a paleoliticului. 2 a Care se referă la perioada mijlocie a paleoliticului. 3 sn Perioadă mijlocie a paleoliticului superior, caracterizată prin silexuri amigdaloide în formă de foaie de laur. 4 sn Serie de straturi geologice din solutrean.

SOLUTREÁN s.n. (Geol.) Subetajul mediu al paleoliticului superior. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -tre-an. / < fr. solutréen, cf. Solutré – localitate în Franța].

SOLUTREÁN, -Ă adj., s. n. (din) subetajul mediu al paleoliticului superior. (< fr. solutréen)

solutreán adj. m. (sil. -tre-an), pl. solutreéni (sil. -tre-eni); f. sg. solutreánă, pl. solutreéne

solutreán s. n. (sil. -tre-an)

SOLUTREAN, Cultura ~, cultură arheologică din Paleoliticul superior (c. 18-15.000 de ani î. Hr.) de pe terit. de SV al Franței și al Spaniei de N. denumirea provine de la localit. La Solutré din Franța din departamentul Saône-et-Loire, unde s-au descoperit primele urme caracteristice ale acestei culturi ca: tehnică deosebit de îngrijită în cioplirea uneltelor de piatră și de confecționare din silex a vârfurilor de lance în formă de frunză de laur sau de salcie.