SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate și un interes comun; unit. ♦ De care răspund în egală măsură și împreună mai multe persoane; spec. care leagă între ei într-un raport de obligații mai mulți creditori și un debitor sau mai mulți debitori și un creditor. 2. Care este legat prin construcție de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic. – Din fr. solidaire.

solidar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr solidaire] 1 a (D. oameni) Care privește mai multe persoane, fiecare dintre ele fiind responsabilă de întreaga obligație care revine tuturor. 2 a (Jur; spc) Care leagă între ei, într-un raport de obligații, mai mulți creditori cu un debitor sau mai mulți debitori cu un creditor. 3 a (D. oameni) Care este legat (de cineva sau de ceva) printr-o unitate de concepții, de sentimente, de acțiuni, de interese etc. Si: înfrățit, unit. 4 av În mod solidar (3). 5 a (Rar) Unitar. 6 a (D. obiecte, piese etc. care fac parte dintr-un ansamblu) Care este strâns legat din construcție de alt obiect, piesă, împreună cu care se comportă ca un corp unic. 7 a (Îs) Mișcare ~ă Mișcare care se face în același timp cu altă mișcare.

SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate și un interes comun; unit. ♦ De care răspund în egală măsură și împreună mai multe persoane; spec. care leagă între ei într-un raport de obligații mai mulți creditori și un debitor sau mai mulți debitori și un creditor. 2. Care este legat prin construcție de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic. – Din fr. solidaire.

SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o unitate de concepții, de sentimente, de acțiuni și interese; unit. Nu poate să fie poet acela care nu se simte solidar cu lupta semenilor săi, cu lupta poporului său. BENIUC, P. 135. Omul nu moare întreg, dacă se simte solidar cu cei care au lăsat să picure în cărți sînge din sîngele lor și lumină din lumina lor. SADOVEANU, E. 44. 2. Care participă, împreună cu alții (în fața justiției), la o obligație (de obicei la plata unei datorii), de care răspunde fiecare în întregime; care participă, împreună cu alții, la un drept pe care îl are fiecare în întregime. Debitori solidari. Creditori solidari. 3. (Tehn.; despre piese de mașini) Care este strîns legat de altă piesă; care ia parte la acțiune în aceeași măsură cu altă piesă. ◊ Mișcare solidară = mișcare care se face în același timp cu altă mișcare.

SOLIDÁR, -Ă adj. 1. Care privește, care leagă, care angajează mai multe persoane, fiecare fiind responsabilă de întreaga obligație care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit. 3. (Despre piese de mașini) Care este strâns legat de altceva; care ia parte în aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – întreg].

SOLIDÁR, -Ă adj. 1. care este legat de cineva sau de ceva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit. ◊ care participă împreună cu alții la un drept. 2. (despre un creditor sau un debitor) aflat într-un raport de solidaritate (3). 3. (despre piese de mașini) strâns legat de altceva; care ia parte la aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune. (< fr. solidaire)

SOLIDÁR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este comun pentru mai multe persoane cu aceleași interese și responsabilitate. 2) (despre obligații, angajamente) Care depinde de mai multe persoane. 3) (despre piese ale unei mașini sau ale unui mecanism) Care este legat prin contact direct, formând un ansamblu unitar. /<fr. solidaire

solidar a. 1. care obligă a plăti pentru altul, în lipsa-i: cauțiune solidară; 2. care răspunde unul pentru altul, ║ adv. toți împreună și fiecare pentru toți.

*solidár, -ă adj. (fr. solidaire, d. lat. sólidus, după expresiunea juridică in sólidum, pentru tot). Supus tot aceleĭ datoriĭ dacă n’o plătește altu: obligațiune solidară, soțu e solidar de actele soțiiĭ. Legat unu de altu în responsabilitate: nu vă faceți solidarĭ cu răiĭ. Adv. În mod solidar: asociațĭ condamnațĭ solidar la despăgubirĭ.

solidár adj. m., pl. solidári; f. solidáră, pl. solidáre

solidár adj. m., pl. solidári; f. sg. solidáră, pl. solidáre

SOLIDÁR adj. înfrățit, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

SOLIDAR adj. înfrățit, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

Solidar ≠ nesolidar