13 definiții pentru solicitudine

din care

Explicative DEX

SOLICITÚDINE s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.

solicitudine sf [At: HELIADE, D. J. 138/25 / V: (îvr) ~lec~, ~de / E: fr sollicitude, lat sollicitudo, -inis, it sollecitudine] 1 Atitudine binevoitoare, prietenoasă și afectuoasă față de cineva. 2 Atenție deosebită în îndeplinirea dorințelor, intențiilor etc. cuiva (înainte ca acestea să fi fost formulate) Si: prevenire, (înv) prevenință.

SOLICITÚDINE, solicitudini, s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.

SOLICITÚDINE s. f. Atitudine plină de grijă și afecțiune; atenție prevenitoare și susținută. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut. CĂLINESCU, E. O. I 244. Mi-ar părea rău, dragă prietene, dacă vreodată ai socoti convorbirea noastră din astă-seară drept altceva decît este. O solicitudine prietenească. C. PETRESCU, A. 374.

SOLICITÚDINE s.f. Atitudine plină de afecțiune, de bunăvoință și de grijă; atenție binevoitoare. [< fr. sollicitude, cf. lat. sollicitudo].

SOLICITÚDINE s. f. atitudine binevoitoare, plină de afecțiune, de bunăvoință față de cineva. (< fr. sollicitude, lat. sollicitudo)

SOLICITÚDINE ~i f. Comportare plină de atenție, grijă, bunăvoință, amabilitate. [G.-D. solicitudinii] /<fr. sollicitude, lat. sollicitudo, ~inis

solicitudine f. îngrijire afectuoasă, preocupațiune.

*solicitúdine f. (lat. sollicitúdo, -údinis). Grijă, atențiune: solicitudine de mamă. V. incurie.

Ortografice DOOM

solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii

solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii

Relaționale

SOLICITÚDINE s. 1. amabilitate, atenție, bunăvoință, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

SOLICITUDINE s. 1. amabilitate, atenție, bunăvoință, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

Intrare: solicitudine
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solicitudine
  • solicitudinea
plural
genitiv-dativ singular
  • solicitudini
  • solicitudinii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solicitudinesubstantiv feminin

  • 1. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut. CĂLINESCU, E. O. I 244. DLRLC
    • format_quote Mi-ar părea rău, dragă prietene, dacă vreodată ai socoti convorbirea noastră din astă-seară drept altceva decît este. O solicitudine prietenească. C. PETRESCU, A. 374. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.