opțiuni
  • info

5 definiții pentru slovenit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sloveni [At: CARTE TREB. II, 62/1 / V: (îrg) ~omni, (înv) ~vni, (reg) ~ogni, scl~ / Pzi: ~nesc / E: slovni cf slv сълогиіа] 1 vt(a) (Asr; c. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A silabisi (3). 2 vt(a) (Îrg; îf slomni) A îngăima. 3 vt(a) (Îrg; îaf) A șopti. 4 vt(a) (Mun) A încerca să învețe. 5 vt(a) (Mun) A începe să priceapă. 6-7 vt(a) (Mun; c. i. melodii, cântece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. 8 vr (Mun; îf slomni) A se zvoni. 9 vr (Mun; pex; îaf) A se anunța (1). 10 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îf slomni) A apărea treptat. 11 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îaf) A se distinge cu greutate. 12 vi (Îf slomni; îe) A slomni (sau, vrim, a se slomni) zorile A miji zorile. 13 vt(a) (Fig) A bănui (11). 14 vt(a) (Fig) A dibui (6).

SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slovení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenésc, imperf. 3 sg. sloveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloveneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLOVENÍ vb. v. bucheri, silabisi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slovení, slovenésc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.

Intrare: slovenit
slovenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovenit
  • slovenitul
  • slovenitu‑
  • slovenită
  • slovenita
plural
  • sloveniți
  • sloveniții
  • slovenite
  • slovenitele
genitiv-dativ singular
  • slovenit
  • slovenitului
  • slovenite
  • slovenitei
plural
  • sloveniți
  • sloveniților
  • slovenite
  • slovenitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sloveni, slovenescverb

  • 1. învechit A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucheri silabisi
    • format_quote Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. DLRLC
    • format_quote Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. DLRLC
    • format_quote Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. DLRLC
    • format_quote (și) absolut După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232. DLRLC
etimologie:
  • cf. slomni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.