SINTERIZÁRE s. f. Procedeu de lipire a pulberilor metalice, ceramice etc., în urma încălzirii și presării lor. ♦ Operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și presarea lor în forme speciale. – V. sinteriza.

sinterizare sf [At: LTR² / Pl: ~zări / E: sinteriza] 1 Procedeu de lipire a pulberilor metalice, ceramice etc. în urma încălzirii și presării lor. 2 Operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și prin presarea lor în forme speciale Si: concreționare (1).

SINTERIZÁRE, sinterizări, s. f. Procedeu de lipire a pulberilor metalice, ceramice etc., în urma încălzirii și presării lor. ♦ Operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și presarea lor în forme speciale. – V. sinteriza.

SINTERIZÁRE s. f. Procedeu de aglomerare a unui material granular sau pulverulent prin presare urmată de încălzire la o temperatură sub temperatura de topire a ansamblului elementelor componente.

SINTERIZÁRE s.f. Procedeu de legare a unui material granular fără ajutorul unui liant, numai prin încălzire și eventual prin presare. [< sinteriza, după fr. sintérisation].

SINTERIZÁRE s. f. procedeu de lipire a unui material granular fără ajutorul unui liant, numai prin încălzire și, eventual, prin presare. ◊ operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și presarea lor în forme speciale; concreționare. (< sinteriza)

!sinterizare s. f., g.-d. art. sinterizării; pl. sinterizări

sinterizáre s. f., g.-d. art. sinterizắrii

sinterizáre s. f., g.-d. art. sinterizării; pl. sinterizări

SINTERIZÁRE s. (TEHN.) concreționare. (~ unor pulberi metalice.)

SINTERIZARE s. (TEHN.) concreționare. (~ unor pulberi metalice.)