opțiuni
  • info

22 de definiții pentru simțământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMȚĂMẤNT, simțăminte, s. n. (Rar) Sentiment. [Var.: (înv.) simțimấnt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).

simțământ sn [At: CR (1831), 122/8 / V: (iuz) ~țem~, ~țim~, (înv) ~țiment (Pl: ~țimenturi), sâmțem~[1] / Pl: ~minte / E: simți + -ământ (după fr sentiment)] 1 Stare (și atitudine) afectivă specific umană, mai intensă și complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă a) individului față de alte ființe, obiecte și fenomene sau față de sine însuși Si: sentiment (1), simțire (18), (înv) simțiciune, (îvr) sens. 2 Simț (6). 3 (Pex; adesea în construcții cu „a avea”) Impresie care se fundează pe intuiție, afect, pe o apreciere subiectivă etc. 4 Conștiință (2).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sâmțemint — LauraGellner

SIMȚĂMẤNT, simțăminte, s. n. Sentiment. [Var.: (înv.) simțimấnt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).

SIMȚĂMÂNT simțămínte n. Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; sentiment. simțământ de frate. simțăminte de iubire. /a simți + suf. ~mânt

SIMȚIMẤNT s. n. v. simțământ.

SIMȚIMẤNT s. n. v. simțământ.

sâmțemint[1] sm vz simțământ

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sâmțemânt — LauraGellner

simțemânt sn vz simțământ

simțimânt sn vz simțământ

simțiment sn vz simțământ

SIMȚĂMÎ́NT, simțăminte, s. n. Sentiment. Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. – Variante: simțimî́nt (C. PETRESCU, C. V. 361, DAVILA, V. V. 86, ODOBESCU, S. III 50), simțemî́nt (ARDELEANU, D. 52), simțimént (ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.

SIMȚEMÎ́NT s. n. v. simțămînt.

SIMȚIMÉNT s. n. v. simțămînt.

SIMȚIMÎ́NT s. n. v. simțămînt.

simțimânt n. sentiment.

*sentimént n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acțiunea de a simți, simțire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresionabilitate, simt, facultatea de a simți (a înțelege, a aprecia) din instinct: a avea maĭ mult sentiment de cît raționament. Conștiință, simț: a avea sentimentu superioritățiĭ, datoriiĭ. Pasiune, simțire (ĭubire saŭ ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-țĭ schimba sentimentele. – Fals simțimînt, pl. inte.

*simțimî́nt V. sentiment.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simțămấnt (rar) s. n., pl. simțămínte

simțământ s. n., pl. simțămínte

simțămînt, pl. simțăminte

simțimânt, -minte.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMȚĂMÂNT s. 1. sentiment, simțire. (Un ~ delicat.) 2. sentiment, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.)

SIMȚĂMÎNT s. 1. sentiment, simțire. (Un ~ delicat.) 2. sentiment, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.)

Intrare: simțământ
simțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simțământ
  • simțământul
  • simțământu‑
plural
  • simțăminte
  • simțămintele
genitiv-dativ singular
  • simțământ
  • simțământului
plural
  • simțăminte
  • simțămintelor
vocativ singular —
plural —
simțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simțimânt
  • simțimântul
  • simțimântu‑
plural
  • simțiminte
  • simțimintele
genitiv-dativ singular
  • simțimânt
  • simțimântului
plural
  • simțiminte
  • simțimintelor
vocativ singular —
plural —
simțemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simțemânt
  • simțemântul
plural
  • simțeminte
  • simțemintele
genitiv-dativ singular
  • simțemânt
  • simțemântului
plural
  • simțeminte
  • simțemintelor
vocativ singular —
plural —
simțiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simțiment
  • simțimentul
plural
  • simțimente
  • simțimentele
genitiv-dativ singular
  • simțiment
  • simțimentului
plural
  • simțimente
  • simțimentelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simțământ, simțămintesubstantiv neutru

  • 1. rar Sentiment, simțiciune, simțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sentiment simțiciune simțire
    • format_quote Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. DLRLC
    • format_quote Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.