SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.

simulație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr simulation] 1 (Asr) Simulare (1). 2 (Jur) Folosire a unui înscris care constată un act juridic necorespunzător unei operații reale.

SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.

SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare.

SIMULÁȚIE s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].

SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio)

simulațiune sf vz simulație

SIMULAȚIÚNE s.f. v. simulație.

*simulațiúne f. (lat simulatio, -ónis). Acțiunea de a simula. – Și -áție, dar ob. -áre.

simuláție (-ți-e) s. f., art. simuláția (-ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (-ți-i-)

simuláție s. f. (sil. -ți-e), art. simuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (sil.-ți-i-)

SIMULÁȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULAȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULAȚÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).