silvicultură sfs [At: BARIȚIU, P. A, II, 2 / E: fr sylviculture] 1 Știința care studiază cultura, amenajarea și exploatarea pădurilor Si: (rar) pădurărie, pădurit, (înv) silvanistică (1). 2 Ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier și care asigură materia primă pentru industria forestieră Si: (rar) pădurărie, pădurit, (înv) silvanistică (2).

SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul amenajării și exploatării pădurilor.

SILVICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază cultura, amenajarea și exploatarea pădurilor. [< fr. sylviculture, cf. lat. silva – pădure, cultura – cultură].

SILVICULTÚRĂ s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor. 2. ramură a economiei forestiere. (< fr. sylviculture)

SILVICULTÚRĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării, protecției și exploatării pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care include îngrijirea, protecția, cultivarea pădurilor, precum și asigurarea industriei forestiere cu materie primă. [G.-D. silviculturii] /<fr. sylviculture

silvicultură f. cultura pădurilor.

*silvicultúră f., pl. ĭ (lat. silva, pădure, și cultura). Știința culturiĭ și îngrijiriĭ pădurilor.

silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii

silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii

SILVICULTÚRĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.

SILVICULTURĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.

SILVI- „pădure”. ◊ L. sylva (silva) „pădure” > fr. sylvi-, engl. id. > rom. silvi-. □ ~col (v. -col₁), adj., 1. Relativ la silvicultură. 2. (Despre plante) Care crește în pădure; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în silvicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.

SILVICULTÚRĂ (< fr.; {s} lat. silva „pădure” + cultura „creștere”) s. f. 1. Știință pe care se bazează gospodărirea și cultivarea pădurilor, metodele și procedeele tehnice de sporire a producției forestiere, tehnica plantării și regenerării pădurilor. 2. Ramură a economiei care are ca obiect cultura, refacerea și protecția pădurilor, recoltarea de produse accesorii ale pădurilor (fructe de pădure, plante medicinale etc.), activitățile organizate de vânătoare și cele de pescuit în apele de munte.