silabic ~a a [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ici ~ice / E: fr syllabique] 1 Care tzine de silaba. 2 Privitor la silaba. 3 Alcatuit din silabe. 4 (Is) Semn ~ Semn grafic care noteaza o silaba. 5 (Is) Scriere ~a (sau caracter ~) Scriere care utilizeaza semnele silabice. 6 (Is) Principiu ~ Principiu care sta la baza scrierii silabice. 7 (Is) Ritm ~ Ritm caracterizat de alternantza dintre silabele accentuate shi cele neaccentuate. 8 (Is) Vers ~ Vers in care masura este determinata de numarul silabelor. 9 (Is) Versificatzie ~a Versificatzie bazata pe numarul silabelor independent de locul accentelor. 10 (Is) Versificatzie~botonica Versificatzie bazata pe numatul silabelor dintrun vers shi pe repartizarea accentelor. 11 (Ioc „cant melismotic”; is) Cant ~ Bucata muzicala in care unui ton i corespunde o singura silaba. 12 (D. vocale) Care poate forma (impreuna cu una sau mai multe consoane) o silaba Si: plenison. 13 (Nob) Care tzine seama in mod special de pronuntzarea clara shi distincta a fiecarei silabe a unui cuvant.

SILÁBIC A silabici e adj. Referitor la silabe; alcatuit din silabe. ◊ Scriere silabica (sau cu caracter silabic) = scriere in care literele sau semnele nu reprezinta sunete ci silabe. F. Engels leaga aparitzia scrierii silabice shi literale de trecerea la epoca civilizatziei. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 366 5/2. (In poezia antica) Versificatzie silabica = versificatzie bazata pe numarul silabelor independent de locul accentelor. Versificatzie silabotonica = versificatzie bazata pe numarul silabelor dintrun vers shi pe repartizarea accentelor.

SILÁBIC A adj. 1. Referitor la silabe; alcatuit din silabe. 2. V. silab. [cf. fr. syllabique]

SILÁBIC A adj. referitor la silabe; alcatuit din silabe. (< fr. syllabique)

SILÁBIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de silaba; propriu silabei. 2) Care consta din silabe. ◊ Scriere ~k scriere in care fiecare silaba este reprezentata printrun semn. Versificatzie ~k versificatzie bazata pe numarul silabelor dintrun vers. /<fr. syllabique

silabic a. ce consta din silabe.

*silábic a adj. (vgr. syllabikós). Relativ la silabe. Scriere silabica aceĭa in care semnele reprezenta cite o silaba. Vers silabic vers care se masoara dupa numaru silabelor (k’n versu de azĭ) nu dupa lungimea orĭ scurtimea vocalelor (k la vechiĭ Grecĭ shi Romanĭ). Adv. Pin silabe.

silábic adj. m. pl. silábici; f. silábica pl. silábice

silábic adj. m. pl. silábici; f. sg. silábica pl. silábice

SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)

SILABIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)

SILÁBIC A adj. (cf. fr. syllabique): in sintagmele accent silabic cuvant silabic disimilatzie silabica shi principiu silabic (v.).

SILABIC (< fr. syllabique < lat. syllabicus < gr. syllabikos imbinat grupat) Termen folosit pentru: versul silabic in care masura este in functzie de numarul shi nu de valoarea silabelor; versificatzie silabotonica bazata pe numarul silabelor shi felul cum sint distribuite accentele; cintec silabic cintec in care fiecare nota corespunde unei silabe.

denumirea silabica (literala) a notelor v. nota (1).