8 definiții pentru silabar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
silabar sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~lăb~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr syllabaire] 1 (Înv) Abecedar (1). 2 Totalitate a semnelor reprezentând silabele unei limbi (monosilabice). 3 (Pex) Carte în care sunt înregistrate silabarele (2) într-o anumită ordine.
SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*silabár n., pl. e (d. silabă; fr. syllabaire, it. sillabario). Abecedar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
silăbar sn vz silabar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silabár s. n., pl. silabáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILABÁR s. v. abecedar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silabar s. v. ABECEDAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
silabár, silabáre, s.n. (înv.) 1. abecedar. 2. totalitatea semnelor care reprezintă silabele unei limbi monosilabice.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||