ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru uneltele agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen.

șopron [At: VARLAAM, C. 108 / V: (reg) sofru, șofr~, șofru, ~păr, ~plon, ~ran, ~d, ~run sn, ~ru (Pl: ~ri șoapre sn, ~ri sm) snm, șoapră, ~ră, ~oană sf / Pl: ~oane, (reg) ~uri / E: ns cf ger Schoppen] 1 sn (Pop) Construcție rudimentară, adesea un simplu acoperiș susținut de stâlpi, care servește mai ales ca adăpost pentru vite, unelte agricole, nutreț Si: (pop) șură¹ (2), (reg) șatră (17), șop³ (1), șopotei (1), șopreț (1), șopricație (1), șoproneață (1), ștalău (3), șupă¹ (1), șușop (1), șușopru. 2 sn (Pop; spc) Construcție anexă, făcută de obicei în prelungirea șurii¹ (1) sau a grajdului, fără perete în partea dinspre curte, care servește mai ales ca adăpost pentru vehicule și unelte Si: (reg) șop³ (2), șopotei (2), șopreț (2), șopricație (2), șoproneață (2), supă¹ (2), șușop (2), șușopru (2). 3 sn (Pop; prc) Pod al șopronului Si: (reg) șop³ (3), șopotei (3), șopreț (3), șopricație (3), șoproneață (3), șupă¹, șușop (3), șușopru (3). 4 sn (Reg) Pod al grajdului în care se păstrează fânul. 5 sn (Buc) Pridvor. 6 sn (Buc) Balcon (1). 7 sn (Reg; îs) ~ru bătrânesc Prispă (de pământ). 8 sm (Reg; îf șopru) Pânză groasă cu care se acoperă butoaiele sau căruța.

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru unelte agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen.

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Adăpost deschis sau (parțial) închis, construit din scînduri sau din nuiele împletite, unde se țin uneltele de gospodărie, nutrețul și, mai rar, vitele. Clădise... grajduri pentru vreo patruzeci de cai și vaci și șoproane pentru tot felul de căruțe și trăsuri. CAMIL PETRESCU, O. I 212. În șură și sub șopron n-aveau loc carele. REBREANU, I, 11. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120. Radă fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. COȘBUC, P. I 95.

ȘOPRÓN ~oáne n. 1) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite. 2) Construcție rudimentară făcută în spatele casei unde se țin unelte, nutreț etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen

șopron n. podul grajdului ce servă la conservarea nutrețului. [Și șop, șopru = nemț. SCHOPPE, SCHOPPEN].

șoprón (Munt. Mold. sud) n., pl. oane și șopru (Munt. Olt. Trans. Maram.) n., pl. urĭ și șoapre (germ. schoppen, schuppen, fr. échoppe, engl. shop; ceh. šopa, pol. szopa, sîrb. šupa. V. șop). Adăpost de scîndurĭ (șură) de ținut lemne, butoaĭe, trăsurĭ și alte lucrurĭ de ale gospodăriiĭ. – În Dor. șopru e un acoperemînt de stuf pus direct pe pămînt. – Și șoprán, pl. e (Hațeg). V. grajd, hambar, hangar, remiză, gașcă, baracă, hîj, saraĭ.

șoprón (șo-pron) s. n., pl. șoproáne

șoprón s. n. (sil. -pron), pl. șoproáne

ȘOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. v. șură.

ȘOPRON s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. șură, (pop.) șopru, (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)

șoprón, șoproane, (șopru), s.n. – Construcție de lemn pentru protejarea furajelor împotriva ploii și zăpezii; oboroc. „Patru stâlpi de lemn lungi de 7 m., legați atât în partea de sus, cât și jos, cu bare de lemn în formă de pătrat, cu latura de circa 3,5 m. (...) Pentru ca fânul să nu se depoziteze pe pământ, la circa 50 cm. de pământ sunt așezate lese împletite din nuiele de alun. (...) Acoperișul are forma unei piramide” (idem). Construcții de acest tip au fost înregistrate în Olanda, având absolut aceiași structură și înfățișare precum cele maramureșene (Paul Petrescu). – Din germ. Schoppen (DER, DEX).