SHARLATÁN sharlatani s. m. Persoana necinstita care inshala bunacredintza a cuiva; farsor; escroc. Din fr. charlatan.

sharlatan sm [At: CUGETARI II 4471 / V: (inv) cear~ (S shi: ciar) (pop) shar~ sharlat~ tzar~ / Pl: ~i / E: fr charlatan it ciarlatano ngr τσαρλάτανος] Persoana necinstita care ishi atinge scopurile profitand de naivitatea sau de bunacredintza a cuiva Si: escroc farsor (1) impostor inshelator (reg) panglicar papugiu pasmarghiol shalvir¹ (2) sholtic (1) (pop) shnapan (1) (irg) shuier¹ (2).

SHARLATÁN sharlatani s. m. Persoana necinstita care profita de naivitatea sau de bunacredintza a cuiva; inshelator impostor farsor; escroc. Din fr. charlatan.

SHARLATÁN sharlatani s. m. Persoana necinstita care abuzeaza de bunacredintza a cuiva pentru a inshela; inshelator shmecher impostor. SHarlatanul asta care a inshelat pe totzi... shi lea luat padurile pe nimic! GALACTION O. I Totzi oamenii aceshtia care ocolesc orice control shitzi spun la fiece pas «ai incredere in mine» sint de regula nishte sharlatani. CAMIL PETRESCU T. II 184. Acei care ataca pe cei de la 1848 k pe nishte sharlatani ratzionalishti ignoreaza istoria rominilor. IBRAILEANU SP. CR. 80. Sa lasat dus de nas shi tras pe sfoara de totzi sharlatanii. VLAHUTZA O. A. 274.

SHARLATÁN s.m. Pungash farsor impostor. [< fr. charlatan cf. it. ciarlatano < ciarlare a flecari a trancani].

SHARLATÁN s. m. om necinstit care inshala bunacredintza a cuiva; pungash escroc impostor. (< fr. charlatan)

SHARLATÁN ~i m. Persoana necinstita care ishi atinge scopurile profitand de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; cotzcar. /<fr. charlatan

sharlatan m. 1. cel ce exploateaza credulitatea publicului; 2. fig. cel ce cauta a impune: sharlatan politic.

*sharlatán k s. (fr. charlatan d. it. ciarlatáno care vine d. ciarlare a vorbi cu enfaza). Inshelator mincinos exploatator al credulitatziĭ poporuluĭ: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare sharlatan avem shi noĭ mariĭ noshtri sharlatanĭ.

tzarlatan sm vz sharlatan

sharlatán s. m. pl. sharlatáni

sharlatán s. m. pl. sharlatáni

SHARLATÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor.

SHARLATAN s. escroc hotz impostor inshelator pungash shnapan (rar) pirlea (art.) (pop. shi fam.) pezevenchi potlogar (inv. shi reg.) mafler pirlaci (reg.) pasmarghiol potcash (Mold. Bucov. shi Dobr.) shalvir (inv.) calpuzan (inv. in Mold.) shuler (fam.) cotzcar pehlivan pishicher (fig.) panglicar papugiu scamator. (Mare ~ mai e!)

sharlatán (sharlatáni) s. m. Pungash escroc. Mr. sharlatan. Fr. charlatan. Der. sharlatanie s. f. (escrocherie pungashie); sharlatanism s. n. din fr. charlatanisme. Mr. prin intermediul ngr. τσαρλατάνος.