SHAH (1) shahi s. m. (2) shahuri s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; shahinshah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doi parteneri pe o tabla impartzita in 64 de patratzele albe shi negre ashezate alternativ cu 32 de piese mishcate dupa anumite reguli scopul final fiind cashtigarea regelui adversarului; p. ext. tabla shi piesele care servesc la joc; shatrange. ♦ Situatzie in cursul jocului mai sus definit in care regele uneia dintre partzi este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectzie) cuvant insotzind mishcarea care creeaza aceasta situatzie. ◊ Expr. A da shah = a pune in pericol regele adversarului. A tzine (pe cineva) in shah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tzine pe cineva in tensiune al imobiliza. Din tc. shah. Cf. germ. Schach.

shah¹ sm [At: M. COSTIN O. 291 / V: (ivr) shiac (inv) shac / Pl: ~i / E: tc shah fr schah shah] 1 Titlu purtat de suveranul Iranului (pana la revolutzia islamica) corespunzator celui de imparat Si: shahinshah (1). 2 Persoana care are titlul de shah¹ (1) Si: shahinshah (2). 3 Rangul suveranului din Iran Si: shahinshah (3). 4 Functzia indeplinita de suveranul Iranului Si: shahinshah (4). 5 (Inv) Sultan.

SHAH (1) shahi s. m. (2) shahuri s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; shahinshah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane pe o tabla impartzita in 64 de patratzele alternativ albe shi negre cu 32 de piese mishcate dupa anumite reguli scopul final fiind cashtigarea regelui adversarului; p. ext. tabla shi piesele care servesc la joc; shatrange. ♦ Situatzie in cursul jocului mai sus definit in care regele uneia dintre partzi este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectzie) cuvant insotzind mishcarea care creeaza aceasta situatzie. ◊ Expr. A da shah = a pune in pericol regele adversarului. A tzine (pe cineva) in shah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tzine pe cineva in tensiune al imobiliza. Din tc. shah. Cf. germ. Schach.

SHAH¹ shahi s. m. Nume dat suveranului Iranului.

SHAH s.m. Titlu purtat de suveranul Iranului. [Pl. shahi. / < germ. Schach fr. chah shah].

SHAH¹ ~i m. (in unele tzari musulmane; folosit shi k titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tzarii; monarh; suveran. /<turc. shah fr. schah shah

shah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sultan: voi prin cari SHahul astazi ma cinsteshte BOL.; 3. joc complicat intre doua persoane pe un damier cu 64 de diviziuni cu 8 piese (rege regina doi spioni doi cai doua turnuri) shi 8 pioni pentru fiecare jucator; 4. termen al acestui joc spre a indica k o piesa importanta (rege sau regina) e atacata shi in pericol de a fi luata: shah (shi) mat datatura hotaritoare prin care se iea regele.

1) shah m. (turc. pers. šah. V. padishah eshec) Regele Persiiĭ. S.n. pl. urĭ (germ. schach rus. šah). Un joc complicat care se joaca intre doĭ pe un damier (eshichier) cu 64 despartziturĭ care fiecare jucator muta cate¹ 16 pĭese (un rege o regina doĭ spionĭ doĭ kĭ doŭa turnurĭ shi 8 pionĭ). SHah shi mat orĭ shah mat lovitura deciziva care termina jocu pin luarea regeluĭ. A tzinea in shah a impedeca sa inainteze. Jocu shahuluĭ pare a fi imaginea razboĭuluĭ. Se zice k a fost inventat de Grecu Palamede in timpu razboĭuluĭ Troiĭ k saĭ distreze pe luptatorĭ in zilele de inactziune. Dar e maĭ probabil k ne vine de la Pershĭ orĭ Chinejĭ de unde a trecut la Arabĭ de la care a trecut la Europenĭ in timpu cruciatelor. Se zice k inventatoru acestuĭ joc oferindul suveranuluĭ luĭ suveranu incintat ĭa spus sa ceara orĭce recompensa. El ceru un graunte de griŭ pentru prima despartzitura doŭa pentru a doŭa patru pentru a treĭa shi asha in ainte tot indoind numaru pina la a 64a. Suveranu porunci ministruluĭ luĭ sa satisfaca aceasta cerere asha de modesta in aparentza. Dar cind facu socoteala constata k toate hambarele vastuluĭ imperiŭ nu ajungeaŭ pentru asta.^[1]

shah¹ (persoana) s. m. pl. shahi

shah (persoana) s. m. pl. shahi

shah hi (suveranul Persiei) shi huri (jocul).

SHAH s. I. (POL.) shahinshah. (~ul Iranului.) II. (inv.) shatrange (frantzuzism inv.) eshec. (Jocul de ~.)

SHAH s. v. padishah sultan.

SHAH s. I. (POLITICA) shahinshah. (~ Iranului.) II. (inv.) shatrange (frantzuzism inv.) eshec. (Jocul de ~.)

shah s. v. SULTAN.

shah (sháhi) s. m. Suveran al Iranului. Tc. shah cf. ngr. σάχης sp. jaque. Este dubletul lui shah s. n. (joc oriental) din germ. Schach cf. rus. šah. Der. shahist s. m. (jucator de shah). Comp. sacnasiu s. n. (veranda geamlic balcon acoperit) din tc. (per.) shahnishin „tron” (SHeineanu II 305) cf. ngr. σαχνισίνι; safterea s. f. (fumaritza Fumaria officinalis) var. sefterea din tc. (per.) shahtere „sudoarea regelui” cf. ngr. σαφτερές; shahmara(nd) s. n. (brocart) din tc. shah meram „miracol regesc”; shahzadea s. m. (principe fiu de shah) din tc. shahzade.

NADIR SHAH (16881747) comandant militar shah al Persiei (17361747). Sa remarcat in campaniile shahului Tahmasp II impotriva afganilor care au invadat Persia (1722) shi a turcilor. In 1736 a uzurpat domnia lui Abbas III shi shia luat titlul de shah creand un imperiu efemer. A stapanit vaste teritorii. In 17371738 a inceput campania impotriva Indiei de N cucerind in 1739 orashul Delhi capitala Marilor Moguli. Asasinat.