sfâc¹, ~ă [At: UDRESCU, GL. / V: sfig / Pl: sfici / E: fo] (Reg) 1-2 smf, i Cuvânt care sugerează vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei mișcări. 3 smf Persoană (de statură mică) vioaie, neastâmpărată, sprintenă.

sfâc², ~ă [At: H XVIII, 26 / Pl: ? / E: ns cf sfâc¹] (Reg) 1 s Obiect mic. 2 sf Cantitate foarte mică din ceva. 3 sf (Reg) Zerul care rămâne după ce se fierbe urda.

sfig sn vz sfâc¹ corectată

sfîc și sfîca-sfîca interj. (var. din zvîc) care arată zgomotu uneĭ micĭ mașinĭ cu abur ș.a.

sfâc², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) obiect mic. 2. (s.f.) cantitate foarte mică din ceva; pic. 3. (s.f.) zerul care rămâne după ce se fierbe urda.

sfâc¹, -ă, interj., s.m. și f. 1. (interj.) cuvânt care sugerează vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei mișcări. 2. (s.m. și f.) persoană de statură mică, vioaie, neastâmpărată, sprintenă.,