8 definiții pentru sfredelit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli, găurire, perforare. – V. sfredeli.
sfredelit1 sn [At: SP. POPESCU, M. G. 34 / Pl: ? / E: sfredeli] (Rar) 1-3 Sfredelire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – V. sfredeli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFREDELÍT s. n. Acțiunea de a sfredeli; găurire cu sfredelul; p. ext. perforare. A strigat unul, cel cu sfredelitul biletelor, că stă trenul cinci minute. SP. POPESCU, M. G. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfredelít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfredelít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFREDELÍT s. v. găurire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFREDELIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfredelitsubstantiv neutru
-
- A strigat unul, cel cu sfredelitul biletelor, că stă trenul cinci minute. SP. POPESCU, M. G. 34. DLRLC
-
etimologie:
- sfredeli DEX '98 DEX '09