2 definiții pentru sfințitor
Explicative DEX
sfințitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: sfinți1 + -tor] (Înv) Care sfințește1 (8).
Jargon
sfințitór, sfințitoáre, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfințitor
sfințitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)