sfichi sn vz șfichi²

sfichiu n. vârful biciului: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Mold. șvichiu = slav. ČVIH].

șfichĭ (Mold. nord) și sfichĭ (sud) n., pl. urĭ (var. din fișcă, și rudă cu ceh. švih, sfichĭ, lovitură de bicĭ. Cp. și cu turc. fiska, sfîrlă). Vîrfu bicĭuluĭ, lovitură de șfichĭ. – Și sflichĭ. În Olt. și Munt. vest fișcă, în toată Munt. sfîrc, în Suc. Btș. Dor. Bucov. pleasnă.

sfichi s.n. (reg.) vârful biciului, pleasnă.