sfashiat ~a a [At: CR (1832) 116¹/38 / P: ~shi~at / V: (inv) ~iet / Pl: ~atzi ~e / E: sfashia] 1 (D. fiintze; prc; d. partzi ale corpului lor) Care este desfacut in bucatzi in mod dezordonat brutal (prin smulgere mushcare etc.) Si: rupt² sfarticat (1). 2 (D. obiecte de imbracaminte tzesaturi hartii etc.) Care este transformat in fashii (prin smulgere) Si: sfarticat (2) spintecat. 3 (Pex) Distrus prin imbucatatzire taiere etc. Si: sfarticat (3) spintecat. 4 (Pfm; prc; d. obiecte de imbracaminte d. incaltzaminte etc.) Distrus prin intrebuintzare Si: gaurit rupt uzat zdrentzuit (inv) spart² (33). 5 (Fig; d. oameni; pex; d. sufletul inima lor) Care este foarte trist Si: intristat mahnit.

sfashiet ~a a vz sfashiat

SFISHIÁT A sfishiatzi te adj. Rupt in bucatzi sfirticat. Camashai era sfishiata. VORNIC P. 216. Pinza sfishiata... se zbatea nebuna in suflarea vintului. BART S. M. 51. ◊ Fig. Pe cind ride aren pieptui al sau suflet sfishiat. MSCEDONSKI O. I 241. Nu tzio fi bade pacat Sa ma lashi aicean sat Cu sufletu sfishiat. JARNÍKBIRSEANU D. 252.

SFASHIÁT adj. 1. sfartecat (inv. shi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfartecat (inv. shi reg.) sparcuit. (~ de sabii.) 3. ferfenitzit hartanit rupt zdrentzaros zdrentzuit (pop. shi fam.) ferfenitzos. (O carte ~.) 4. gaurit rupt uzat zdrentzaros zdrentzuit (pop.) zdrentzos. (Un cershetor cu hainele ~.) 5. rupt spintecat (inv.) spart. (Dupa bataie avea hainele ~.) 6. zdrentzuit (reg.) peticit. (Cearshaf ~.)

SFISHIAT adj. 1. sfirtecat (inv. shi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfirtecat (inv. shi reg.) spircuit. (~ de sabii.) 3. ferfenitzit hartanit rupt zdrentzaros zdrentzuit (pop. shi fam.) ferfenitzos. (O carte ~.) 4. gaurit rupt uzat zdrentzaros zdrentzuit (pop.) zdrentzos. (Un cershetor cu hainele ~.) 5. rupt spintecat (inv.) spart. (Dupa bataie avea hainele ~.) 6. zdrentzuit (reg.) peticit. (Cearshaf ~.)