opțiuni
  • info

14 definiții pentru servitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

servitor, ~oare smf [At: OBRADOVICI, D. 20/10 / V: (pop) săr~, (îvr) serbi~, (reg) sir~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr serviteur] 1 Persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură Si: slugă (2) (asr) serv (1), (rar) slujitor, (înv) poslușnic, (reg) servitoreasă (1). 2 (Iuz; spc) Om (sau femeie) de serviciu (12). 3 (Rar) Slugă (10). 4 (Orn; reg; îc) ~oarea-cucului Pitulice (Troglodytes troglodytes). 5 (Fig) Organ sau mecanism, sistem ce îndeplinește o muncă utilă cuiva sau altui organ, mecanism, sistem. 6 (În formule de politețe) Autor al unui mesaj scris sau oral Si: slugă. corectată

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

servitor m. 1. slugă, cel ce este în serviciul altuia; 2. om plătit pentru serviciul casei.

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.

sărvitor, -oare smf vz servitor

serbitor sm vz servitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

servitór s. m., pl. servitóri

servitór s. m., pl. servitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. rîndaș, slugă.

Intrare: servitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servitor
  • servitorul
  • servitoru‑
plural
  • servitori
  • servitorii
genitiv-dativ singular
  • servitor
  • servitorului
plural
  • servitori
  • servitorilor
vocativ singular
  • servitorule
plural
  • servitorilor
sărvitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serbitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

servitor, servitorisubstantiv masculin
servitoare, servitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. DLRLC
    • format_quote învechit Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.