SERVÍRE s. f. Actziunea de a (se) servi shi rezultatul ei; servit¹. V. servi.

servire sf [At: PETROVICI P. 73/10 / V: (inv) ~rbire / Pl: ~ri / E: servi] 1 Instrument mijloc argument etc. in realizarea unei actziuni. 2 Depunere de efort pentru a sustzine a ajuta in vederea realizarii unui scop a unei cerintze etc. 3 Sprijinire cu devotament Si: slujire slujit¹. 4 Oferire a unei mancari a unei bauturi etc. Si: (rar) servit¹ (1) (reg) serveala (1). 5 Aducere la masa a mancarurilor bauturilor etc. Si: (rar) servit¹ (2). 67 Punere in farfurie a mancarii (sau turnare in pahar a bauturii) pentru a fi consumate Si: (rar) servit¹ (34). 8 Indeplinire a anumitor insarcinari indatoriri functzii etc. in folosul cuiva sau a ceva ori pe langa cineva sau fatza de cineva sau ceva. 9 (Pex) Munca intrun serviciu (1). 10 (Spc) Activare intrun serviciu (public) la stat Si: slujire slujit¹. 11 Punere a unor marfuri la dispozitzia cumparatorilor. 1213 (Ivr) Dominare (1 4).

SERVÍRE serviri s. f. Actziunea de a (se) servi shi rezultatul ei; servit¹. V. servi.

SERVÍRE s.f. Actziunea de a servi. [< servi].

servire f. actziunea de a (se) servi.

serbire sf vz servire

servíre s. f. g.d. art. servírii

servíre s. f. g.d. art. servírii; pl. servíri

SERVÍRE s. 1. v. sustzinere. 2. v. slujire. 3. v. ospatare. 4. v. deservire.

SERVIRE s. 1. sprijinire sustzinere. (~ cauzei revolutziei.) 2. servit slujire slujit. (~ patriei.) 3. cinstire ospatare servit tratare. (~ cuiva cu mincare shi bautura.) 4. deservire. (~ populatziei.)