septembrie ssg [At: PO 256/12 / V: (înv) ~mvrie, (pop) ~re, (îrg) ~mvre, (înv) ~evie, ~evri, ~evrie, săptemvri, (reg) ~băr, september^[1], ~biăr, ~mvrie, sectembăr, sectember, sectembir, sectembre, sect~, sectemvere, sectemvrăr, sectemvre, sectemvrie, sectemvrii, sectenber, semptembre, sentembăr, sent~, setember, setembre^[2], saccemvire, saptember, săctembăr, săctembre, săctembri, săctemvre, săctemvri, săptembăr, săptembri, săptemvere, săptemvire, săptemvirie, săptemvre, sâctembre / E: slv септембрий, ngr σεπτέμβριος] A noua lună a anului, care urmează după august Si: (îvp) răpciune, (pop) vinicer. corectată

SEPTÉMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; (popular) răpciune. Tot orașul Chișinăului se adunase ca să privească alergarea de cai, ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. – Variantă: (învechit) septémvrie (SADOVEANU, O. A. III 123) s. m.

SEPTÉMBRIE m. A noua lună a anului. [G.-D. lui septembrie; Sil. -tem-bri-e] /<sl. septemvrii, ngr. septémvrios

saccemvire s vz septembrie

saptember s vz septembrie

săctembăr sms vz septembrie

săctembre sms vz septembrie

săctembri sms vz septembrie

săctemvri sms vz septembrie

săptembăr ssg vz septembrie corectată

săptembri ssg vz septembrie corectată

săptemvere ssg vz septembrie corectată

săptemvire ssg vz septembrie corectată

săptemvirie ssg vz septembrie corectată

săptemvri ssg vz septembrie corectată

sâctembre ssg vz septembrie corectată

sectembăr ssg vz septembrie corectată

sectember ssg vz septembrie corectată

sectembir ssg vz septembrie corectată

sectembre ssg vz septembrie

sectembrie ssg vz septembrie corectată

sectemvere ssg vz septembrie corectată

sectemvrăr ssg vz septembrie corectată

sectemvre ssg vz septembrie corectată

sectemvrie ssg vz septembrie corectată

sectemvrii ssg vz septembrie corectată

sectenber ssg vz septembrie corectată

semptembre ssg vz septembrie corectată

sentembăr ssg vz septembrie corectată

sentembrie ssg vz septembrie corectată

septembăr ssg vz septembrie corectată

september^[1] ssg vz septembrie corectată

septembiăr ssg vz septembrie corectată

septembre ssg vz septembrie corectată

septemvre ssg vz septembrie corectată

septemvrie ssg vz septembrie corectată

septevie ssg vz septembrie corectată

septevri ssg vz septembrie corectată

septevrie ssg vz septembrie corectată

setember ssg vz septembrie corectată

setembre^[1] ssg vz septembrie corectată

Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman): Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].

*Septémbre m., gen. al luĭ (lat. September, d. septem, șapte, fiindcă în vechime anu începea la Martie, și decĭ Septembre era luna a șaptea). A noŭa lună a anuluĭ. V. răpcĭune). – Vechi Septenvrie (scris -mvrie) și Septevrie, apoi -envre (mgr. septémvrios, vsl. septevriĭ, -enbrĭ, bg. -temvriĭ).

!septembrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui septembrie; abr. sept.; simb. IX/.09./-09-

septémbrie (-bri-e) s. m., g.-d. lui septémbrie; abr. sept.; IX /.09./-09-

septémbrie s. m. (sil. -bri-e), g.-d. art. lui septémbrie; abr. sept., simb. IX (și:. 9./-9-)

septembrie

Septembrie.

SEPTÉMBRIE s. (pop.) răpciune, vinicer.

SEPTEMBRIE s. (pop.) răpciune, vinicer.

septémvrie s. m. – A noua lună a anului. – Var. septemvre, septembr(i)e. Mr. septembriu. Ngr. σεπτέμβριος, parțial prin intermediul sl. septębrĭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130) ultima var. din lat. September (sec. XIX).