SEPARÁTZIE separatzii s. f. Despartzire separare. ◊ Separatzia puterilor = principiu fundamental al democratziei potrivit caruia in stat exista trei puteri (legiuitoare executiva shi judecatoreasca) exercitate de organe diferite avand o anumita interdependentza shi dreptul de control reciproc. Separatzie de domiciliu = dispensa premergatoare divortzului prin care se acorda sotzilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatzie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea k femeia ishi pastreaza libera dispozitzie a bunurilor sale aduse in casatorie. Separatzie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moshtenitorului shi a evita astfel eventuala concurentza a creditorilor acestuia din urma. Din fr. séparation lat. separatio.

separatzie sf [At: CAIET 87^r/11 / V: (inv) ~paraciune ~iune / Pl: ~i / E: fr séparation lat separatio onis] 16 Separare (14 78). 79 (Pex) Ceea ce separa (13). 10 (Is) ~ de bunuri Regim matrimonial potrivit caruia fiecare dintre sotzi ishi pastreaza libera dispunere de bunurile sale aduse in casatorie. 11 (Is) ~ia puterilor Principiu fundamental de organizare a statului potrivit caruia exista trei puteri (legiuitoare executiva shi judecatoreasca) exercitate de organe diferite avand o anumita interdependentza shi dreptul de control reciproc. 12 (Is) ~ de domiciliu Dispensa premergatoare divortzului prin care se acorda sotzilor dreptul de a avea domicilii legale diferite.

SEPARÁTZIE separatzii s. f. Despartzire separare. ◊ Separatzia puterilor = principiu care sustzine k puterea legislativa puterea executiva shi puterea judecatoreasca dintrun stat pot shi trebuie sa actzioneze independent una de alta avand o anumita interdependentza shi dreptul de control reciproc. Separatzie de domiciliu = dispensa premergatoare divortzului prin care se acorda sotzilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatzie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea k femeia ishi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustzinerea sarcinilor acesteia. Separatzie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moshtenitorului shi a evita astfel eventuala concurentza a creditorilor acestuia din urma. Din fr. séparation lat. separatio.

SEPARÁTZIE separatzii s. f. Despartzire separare. Invatzamintul sovietic nu lasa sa se creeze un gol sa se nasca separatzie intre teorie shi practica. SAHIA U.R.S.S. 140. ◊ Separatzia puterilor = teza juridica shi politica burgheza care sustzine k puterea legislativa puterea executiva shi puterea judecatoreasca dintrun stat au posibilitatea de a actziona independent una de alta. Separatzie de patrimoniu v. patrimoniu. Separatzie de domiciliu = dispensa premergatoare divortzului prin care se acorda sotzilor dreptul de a avea domicilii legale diferite.

SEPARÁTZIE s.f. Despartzire separare. ♦ (Jur.) Separatzie de bunuri = regim matrimonial in unele state caracterizat prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; separatzia puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat potrivit caruia in stat actzioneaza trei puteri: legislativa executiva shi judecatoreasca exercitate de organe diferite cu drept de control reciproc. [Gen. iei. / cf. fr. séparation lat. separatio].

SEPARÁTZIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial in unele state prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; ~a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului potrivit caruia in acesta actzioneaza trei puteri: legislativa executiva shi judecatoreasca exercitate de organe diferite cu drept de control reciproc. (< fr. séparation lat. separatio)

separatziune sf vz separatzie

separaciune sf vz separatzie

separatzi(un)e f. despartzire.

*separatziúne f. (lat. separátio ónis). Actziunea de a separa secesiune despartzire. Despartzenie divortz. Jur. Separatziune de corp starea sotzilor care in urma uneĭ judecatzĭ shi din aceleashĭ cauze k shi la divortz traĭesc despartzitzĭ. Separatziune de bunurĭ regim matrimonial in care sotziĭ pin contractu de casatorie saŭ pin judecata ishĭ administreaza averea separat (Separatziunea de corp atrage shi separatziunea de bunurĭ). SHi átzie shi áre.

separátzie (tzie) s. f. art. separátzia (tzia) g.d. art. separátziei; pl. separátzii art. separátziile (tzii)

separátzie s. f. (sil. tzie) art. separátzia (sil. tzia) g.d. art. separátziei; pl. separátzii art. separátziile (sil. tzii)

SEPARÁTZIE s. 1. despartzire desprindere detashare izolare separare. (~ lui de grup.) 2. (JUR.) despartzire divortz separare (pop.) despartzenie. (~ intre sotzi.) 3. despartzire izolare separare (rar) segregare segregatzie. (~ femeilor de barbatzi.)

SEPARATZIE s. 1. desprindere detashare izolare separare. (~ unor ashchii dintrun material.) 2. (JUR.) despartzire divortz separare (pop.) despartzenie. (~ intre sotzi.) 3. despartzire izolare separare (rar) segregare segregatzie. (~ femeilor de barbatzi.)