SENZÁTZIE senzatzii s. f. 1. Reflectare psihica a calitatzilor distincte ale obiectelor din realitate care actzioneaza nemijlocit asupra organelor de simtz. Senzatzie vizuala. Senzatzie auditiva. ◊ Expr. A avea senzatzia k... = a simtzi a i se parea k... ♦ Perceptzie. ♦ Simtzire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzatzional impresioneaza in mod puternic simtzurile imaginatzia; ceea ce constituie un prilej de emotzii violente. ◊ Loc. adj. De senzatzie = senzatzional. ◊ Expr. A face senzatzie = a produce o impresie foarte puternica a trezi un interes deosebit a face valva. [Var.: senzatziúne s. f.] Din fr. sensation lat. sensatio onis.

senzatzie sf [At: VASICI M. I 11/19 / V: (inv) sensaciune (inv) ~iune (S shi: sensatziune) simsa~ simsatziune^[1] / S shi: sensatzie / Pl: ~i / E: lat sensatio onis fr sensation] 12 (Adesea in legatura cu verbele „a face” „a produce”) (Eveniment shtire etc. care provoaca o) impresie puternica. 34 (Eveniment shtire etc. care constituie un) prilej de emotzii puternice. 5 (Ilaj) De (mare) ~ Senzatzional (1). 6 Reflectare nemijlocita in conshtiintza omului a obiectelor shi a fenomenelor lumii inconjuratoare k urmare a actziunii lor asupra organelor de simtz. 7 Impresie bazata pe o apreciere subiectiva pe afect pe intuitzie sau pe o anumita traire sufleteasca. 8 (Pex) Simptom (1). 9 (Pex) Sentiment (4). 10 (Ilv) A avea ~ia k... A i se parea. 11 (Ilv) A face ~ A produce o impresie foarte puternica. corectata

SENZÁTZIE senzatzii s. f. 1. Reflectare nemijlocita a unor insushiri ale obiectelor din realitate k urmare a actziunii lor asupra organelor de simtz. Senzatzie vizuala. Senzatzie auditiva. ◊ Expr. A avea senzatzia k... = a simtzi a i se parea k... ♦ Perceptzie. ♦ Simtzire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzatzional impresioneaza in mod puternic simtzurile imaginatzia; ceea ce constituie un prilej de emotzii violente. ◊ Loc. adj. De senzatzie = senzatzional. ◊ Expr. A face senzatzie = a produce o impresie foarte puternica a trezi un interes deosebit a face valva. [Var.: senzatziúne s. f.] Din fr. sensation lat. sensatio onis.

SENZÁTZIE senzatzii s. f. 1. Fapt de conshtiintza produs de actziunea unui excitant asupra organelor de simtz. Senzatzia nu este intradevar decit legatura directa dintre conshtiintza shi lumea exterioara transformarea energiei excitatziei exterioare in fapte de conshtiintza. LENIN O. XIV 40. Numai cu ajutorul senzatziilor omul poate sa cunoasca lumea exterioara. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 109. Unele insecte au senzatzii chiar dupa ce sint decapitate. BART S. M. 78. ◊ (Cu o determinare aratind natura sau calitatea) Senzatzie vizuala. Senzatzie auditiva. ▭ Se simtzi fulgerat de o senzatzie tare zguduitoare. VORNIC P. 77. Bozan simtzi o plesnitura in cap shi durerea parea alta decit aceea care a simtzito in clipa prabushirii cu podul rulant. La inundat ceva cald intro senzatzie de molesheala placuta. SAHIA N. 37. Senzatzia caderii in vid e asha de vie incit simtzi cum se taie respiratzia. BART S. M. 41. Auzi vijiind pe sub vagon o apa repede shi puternica ce parca numai cu acest vuiet al ei itzi da o senzatzie de racoare. VLAHUTZA O. A. III 32. ◊ Expr. A avea senzatzia k... = a simtzi a i se parea a avea impresia k... Avea senzatzia k virful urechilor a devenit sfarmicios k portzelanul. C. PETRESCU C. V. 137. Indata ce puse capul pe perna avu senzatzia k trupul ia amortzit. REBREANU P. S. 163. ♦ Simtzire. Aprins la fatza shi descumpanit am luat buchetul de trandafiri shi am ieshit din clasa. Stranii senzatzii incercau sufletul meu. Simtzeam in mine ceva placut shi cald. GALACTION O. I 59. ♦ Perceptzie. Imaginea lui Eminescu e mareatza e sublima. Ea ne da senzatzia imensitatzii spatziului aproape notziunea nemarginirii. GHEREA ST. CR. III 370. 2. (De obicei la pl.) Ceea ce are un caracter senzatzional impresioneaza in mod violent simtzurile imaginatzia constituie un prilej de emotzii violente. Nu senzatzii trebuie sa cautam ci o conlucrare de la postul harazit fiecaruia in vederea operei obshteshti. CONTEMPORANUL S. II 1956 nr. 483 1/2. Avida de senzatzii ahtiata de o lume ushuratica femeia asta cuminte intzeleapta ajungea frivola mincinoasa shi violenta. BART E. 226. ◊ Loc. adj. De senzatzie = senzatzional. Se cetesc traduceri... literatura inferioara de senzatzie. SADOVEANU E. 23. Se adincise in citirea unui roman de senzatzie. BART E. 252. Sa petrecut... un incident de mare senzatzie. CARAGIALE O. III 201. ◊ Expr. A face senzatzie = a produce o impresie foarte puternica a trezi un interes deosebit a face vilva. Caruciorul cu inghetzata facea senzatzie. BOGZA A. I. 594. O cotzofana Fara ocupatzie A adus o vesten goana SHia facut senzatzie. TOPIRCEANU B. 46. Intrarea noastra in sat facu o mare senzatzie. BOLINTINEANU O. 268. ♦ Lucru persoana eveniment care produce impresie. Senzatzia serii a fost Nadina in «dansul apashilor» ultima noutate pariziana. REBREANU R. I 265.

SENZÁTZIE s.f. 1. Reflectare nemijlocita in conshtiintza omului a obiectelor shi a fenomenelor lumii inconjuratoare k urmare a actziunii lor asupra organelor de simtz; imagine subiectiva a realitatzii obiective. ♦ Impresie; stare sufleteasca emotiva. ♦ A avea senzatzia k... = a simtzi a i se parea k... 2. Impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intro colectivitate. ♦ Eveniment sau shtire care provoaca o impresie foarte puternica care surprinde. ♦ De senzatzie = senzatzional; a face senzatzie = a produce o impresie foarte puternica a face valva. [Gen. iei var. senzatziune s.f. / cf. fr. sensation lat. sensatio].

SENZÁTZIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insushiri izolate ale obiectelor shi ale fenomenelor lumii materiale k urmare a actziunii lor asupra organelor de simtz; denumire generica pentru diverse forme ale cunoashterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a k... = a simtzi a i se parea k... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intro colectivitate. ♦ eveniment shtire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzatzional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation lat. sensatio)

SENZÁTZIE ~i f. 1) Fenomen psihic provocat de o excitatzie fiziologica. 2) Fapt care produce o impresie puternica. 3) Atitudine emotiva a omului fatza de realitate. [G.D. senzatziei; Sil. tzie] /<lat. sensatio ~onis fr. sensation

sensaciune sf vz senzatzie

senzatziune sf vz senzatzie

simsatzie sf vz senzatzie

simsatziune sf vz senzatzie

SENZATZIÚNE s.f. v. senzatzie.

sensatzi(un)e f. 1. impresiune transmisa prin simtzuri: sensatziunea frigului; 2. fig. impresiune morala: aceasta shtire a produs o mare sensatziune.

*sensatziúne f. (fr. sensation d. mlat. sensatio onis derivat d. lat. sensatus dotat cu simtz care vine d. sentire sensum a simtzi). Simtz simtzire impresiune transmisa pin simtzurĭ: sensatziune de frig de caldura placuta neplacuta. Fig. Impresiune emotziune: aceasta veste a produs mare sensatziune intrarea luĭ in sala a facut sensatziune. De sensatziune senzatzional: o shtire de sensatziune. SHi átzie. Fals senz.

senzátzie (tzie) s. f. art. senzátzia (tzia) g.d. art. senzátziei; pl. senzátzii art. senzátziile (tzii)

senzátzie s. f. (sil. tzie) art. senzátzia (sil. tzia) g.d. art. senzátziei; pl. senzátzii art. senzátziile (sil. tzii)

senzatzie

SENZÁTZIE s. 1. (FIZIOL.) senzatzie chinestezica = senzatzie musculara; senzatzie interna = senzatzie organica; senzatzie musculara v. senzatzie chinestezica; senzatzie organica v. senzatzie interna. 2. impresie parere sentiment. (Are ~ k e inoportun.) 3. valva (fam.) furori (pl.) (fig.) zgomot. (SHtirea a produs ~.)

SENZATZIE s. 1. impresie parere sentiment. (Are ~ k e inoportun.) 2. vilva (fam.) furori (pl.) (fig.) zgomot. (SHtirea a produs ~.)