sententzios ~oasa a [At: I. GOLESCU C. / P: ~tzios / V: ~ncios^[1] / Pl: ~oshi ~oase / E: fr sentencieux cf lat sententiosus] 1 (D. opere literare limba mod de exprimare stil etc.) Care contzine sentintze maxime Si: aforistic. 2 (Pex; d. opere literare limba mod de exprimare stil etc.) De o gravitate afectata. 3 (D. opere literare limba mod de exprimare stil etc.) Care este (prea) inflorit Si: incarcat pretentzios pretzios savant. 4 (D. oameni) Care se exprima prin maxime prin sentintze. 5 (D. oameni) Care manifesta o gravitate afectata. 6 (D. oameni) Care foloseshte un ton emfatic (in exprimare). corectata

SENTENTZIÓS OÁSA sententzioshi oase adj. (Despre stil fraze etc.) Care contzine sentintze maxime; p. ext. care are caracter ton de sentintza. El indulceshte [expresia] adaogind in acel stil sententzios shi banal care il luase shi din «Ceasornicul domnilor». IORGA L. I 100. ♦ (Despre oameni) Care vorbeshte in maxime; p. ext. care foloseshte un ton emfatic doctoral. (Adverbial) [Dra Cucu:] Nu vezi? (Sententzios) Domnule Miroiu cind cineva un profesor da 22 de mii de lei pentru o carte asta nu e lucru curat. SEBASTIAN T. 281. Magda mushca nu saruta zisei eu sententzios. HOGASH M. N. 48. Peruianu vorbea sententzios lasind tonul dupa fiecare propozitziune. VLAHUTZA O. A. III 85.

SENTENTZIÓS OÁSA adj. (Despre stil fraze etc.) Care este plin de maxime de sentintze; afectat grav. [Cf. fr. sentencieux lat. sententiosus < sententia sentintza].

SENTENTZIÓS OÁSA adj. 1. (despre stil ton etc.) care contzine sentintze maxime. ◊ asemanator cu o sentintza (2). 2. (shi adv.) cu un ton emfatic grav. (< fr. sentencieux lat. sentencious)

SENTENTZIÓS ~oása (~óshi ~oáse) 1) (despre stil vorbire ton etc.) Care contzine sentintze. 2) (despre persoane) Care foloseshte multe sentintze in vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are forma de sentintza. [Sil. tzios] /<fr. sentencieux

sententzios a. 1. ce contzine sententze: stil sententzios; 2. ce are forma sau caracterul unei sententze: fraza sententzioasa; 3. care s’exprima obishnuit prin sententze: orator sententzios.

sentencios ~oasa a vz sententzios

*sententzlós oása adj. (lat. sententiosus) Plin de sententze: vorba sententzioasa. Care are forma uneĭ sententze de o gravitate afectata: ton sententzios. Care vorbeshte pin sententze: om sententzios. Adv. In mod sententzios.

sententziós (tzios) adj. m. pl. sententzióshi; f. sententzioása pl. sententzioáse

sententziós adj. m. (sil. tzios) pl. sententzióshi; f. sg. sententzioása pl. sententzioáse

sententzios oasa.

SENTENTZIÓS adj. 1. aforistic. (Stil sententzios.) 2. pretentzios (fig.) pretzios. (Ce e tonul asta sententzios?)

SENTENTZIOS adj. 1. aforistic. (Stil ~.) 2. pretentzios (fig.) pretzios. (Ce e tonul asta ~?)