11 definiții pentru semincioară
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămânță. [Var.: sămâncioáră, sămincioáră s.f ] – Sămânță + suf. -ioară.
semincioară sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) săm~, sămân~ / Pl: ~re / E: sămânță + -ioară] 1-4 (Șhp) Sămânță (1-2) (mică). 5 (Bot; reg; lpl) Tremurătoare (Briza media).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămânță. [Var.: sămâncioáră, sămincioáră s. f.] – Sămânță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămînță. Caraiman a prins o scînteuță într-un firișor de iască și cu acea scînteuță, mult mai mică decît semincioara de mac... a aprins focușor slăbuț din cîteva vreascuri mărunte și mușchi uscat. SADOVEANU, N. P. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semincĭoáră f., pl. e. Sămînță mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂMÂNCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂMÂNCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂMINCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂMINCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămâncioară sf vz semincioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămincioară sf vz semincioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semincioáră s. f., g.-d. art. semincioárei; pl. semincioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semincioáră s. f., g.-d. art. semincioárei; pl. semincioáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
semincioară, semincioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui sămânță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caraiman a prins o scînteuță într-un firișor de iască și cu acea scînteuță, mult mai mică decît semincioara de mac... a aprins focușor slăbuț din cîteva vreascuri mărunte și mușchi uscat. SADOVEANU, N. P. 25. DLRLC
-
etimologie:
- Sămânță + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.