SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.

sediu sn [At: MAIORESCU, D. 23 / Pl: ~ii / E: lat sedium, it sedio] 1 (De obicei cu determinări care arată felul) Loc, clădire, încăpere unde funcționează (de obicei) o instituție publică, o societate, o organizație de masă etc. Si: (îrg) sălaș (1), (înv) stoliță. 2 (Fig) Punct în care sunt localizate anumite funcții, acte, stări etc. Si: centru. 3 (Fig) Punct de concentrare și de răspândire a unor acțiuni, idei etc. Si: focar.

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.

SÉDIU, sedii, s. n. Loc (în special clădire) unde-și are administrația și unde-și desfășoară activitatea o instituție sau o organizație de masă. V. reședință. Cînd văzu că fetele se întorc spre casă, porni și el către sediul organizației de partid. DUMITRIU, N. 193. Cunoștea sediul organizației, căci era așezat în mijlocul satului. MIHALE, O. 225. ♦ Fig. Centru, focar. Poate că în acea singură clipă [a morții] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieții. BART, S. M. 78.

SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio].

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium)

SÉDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu] /<lat. sedium, it. sedio

sediu n. locul unde rezidă un tribunal, un guvern, o administrațiune.

*sédiŭ n. (format după a-sediŭ; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca și șed, ședință, rezidență). Rezidentă, scaun, domiciliŭ, locu obișnuit de adunare al uneĭ societățĭ, al unuĭ tribunal, al unuĭ guvern ș.a. Fig. Centru: sediu holereĭ e în India, creĭeru e sediu cugetăriĭ.

sédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (-di-i-)

sédiu s. n. [-diu pron. -diu], art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (sil. -di-i-)

sediu

SÉDIU s. 1. v. reședință. 2. v. local.

SÉDIU s. v. centru.

SEDIU s. 1. reședință, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezămînt, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. local. (A intrat în ~ primăriei.)

sediu s. v. CENTRU.

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare.