sediment sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr sédiment] 1 Pătură formată prin așezarea substanțelor corpusculare solide dintr-o suspensie Si: strat, depozit, depunere, (îvr) șezământ². 2 (Glg) Acumulare (stratificată) de minerale și de resturi organice așezate la suprafața pământului ca rezultate ale unor procese fizice, chimice sau biologice Si: strat, depozit, depunere. 3 (Spc) Acumulare stratificată de roci sedimentare (3) Si: strat, depozit, depunere.

SEDIMÉNT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea corpusculelor solide dintr-o suspensie. Nisipoase valuri se ridicau răspîndindu-și spuma lor murdară, voind să arate parcă ce negre sedimente fierb la fund. ANGHEL, PR. 72. 2. Rocă sedimentară formată prin depunerea materialelor provenite din dezagregarea altor roci.

SEDIMÉNT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. 2. (La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sédiment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi așezat].

SEDIMÉNT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide în suspensie într-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr. sédiment, lat. sedimentum)

SEDIMÉNT ~e n. 1) Acumulare sub formă de straturi a unei roci, provenită din sfărâmăturile altor roci sau minerale. 2) Strat apărut în urma depunerii la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. /<fr. sediment, lat. sedimentum

sediment n. 1. depozit format pe fundul unui lichid; 2. straturi formate de materii ce mările au lăsat în retragerea lor din anumite părți ale globului.

*sedimént n, pl. e (lat. sedimentum, d. sédere, a ședea, a se odihni). Drojdie, substanța care se depune la fundu unuĭ lichid. Pămînt (saŭ alt-ceva) depus de ape, de vînt orĭ de animale (guano): afară de stîncile eruptive, scoarța pămîntuluĭ se compune din sedimente.

sedimént s. n., pl. sediménte

sedimént s. n., pl. sediménte

SEDIMÉNT s. 1. (înv.) șezământ. (~ul dintr-un lichid.) 2. (GEOL.) depozit, depunere. (Un ~ de calcar.) 3. (GEOL.) rocă sedimentară.

SEDIMENT s. 1. (înv.) șezămînt. (~ dintr-un lichid.) 2. (GEOL.) depozit, depunere. (Un ~ de calcar.)

sediment, (engl.= sediment) aglomerare de particule min. alogene și autigene, clastice, chimice sau biotice (anorganice sau organice) ce exprimă prin conținut și formă agentul natural care a determinat acumularea lor și care poate fi apa, aerul sau gheața (s. acvatice, s. eoliene, s. nivale). S. apar ca dep. nederanjate din locul în care s-au depus și sunt adesea mobile, necimentate. După mediul de acumulare, se deosebesc s. deșertice, s. glaciare, s. fluviatile (aluviuni), s. lacustre, s. lagunare, s. deltaice, s. litorale, s. neritice, s. batiale, s. abisale și s. hadale.

maturitatea sedimentelor, (engl.= sediment maturity) 1. (sedim.), carac- teristică dinamică ce sugerează gradul de prelucrare a sedimentelor epiclastice în mediul lor de transport și depunere și se reflectă prin bogăția acestora în claste de cuarț, prin gradul de rotunjime ridicat și prin sortare granulometrică bună și foarte bună. Nisipurile și gresiile cuarțoase (ex. gresia de Kliwa) sunt dep. mature; 2. (petrogr.), indice de m. dat de prezența min. rezistente la alterare (cuarț) sau raportul zircon-turmalină-rutil (YRT), de asemenea, de gradul bun de sortare și rulare a clastelor dintr-un depozit sedimentar.