12 definiții pentru scărmănătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂRMĂNĂTÚRĂ, scărmănaturi, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. Fig. (Fam.) Bătaie, scărmăneală. – Scărmăna + suf. -ătură.

scărmănătu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~mân~ / Pl: ~ri / E: scărmăna + -tură] 1 Scărmănat1 (1). 2 (Ccr) Lână scărmănată. 3 (Pfm) Păruială.

SCĂRMĂNĂTÚRĂ, scărmănături, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. Fig. (Fam.) Bătaie, scărmăneală. – Scărmăna + suf. -ătură.

SCĂRMĂNĂTÚRĂ, scărmănături, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concretizat) lînă scărmănată. 2. Fig. Scărmăneală. Nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună. CREANGĂ, P. 268. Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102.

SCĂRMĂNĂTÚRĂ ~i f. 1) Scărmănare nerepetată. 2) Lână scărmănată. 3) fig. v. SCĂRMĂNEALĂ. /a (se) scărmăna + suf. ~ătură

scărmănătură f. 1. acțiunea de a scărmăna și efectul ei; 2. fig. trânteală: să-i dau o scărmănătură bună CR.

scărmănătúră f. Modu de a scărmăna. Lînă scărmănată. Fig. Bătaĭe, trînteală: ĭ-a dat (orĭ tras) o scărmănătură.

scărmânătu sf vz scărmănătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scărmănătúră s. f., g.-d. art. scărmănătúrii; pl. scărmănătúri

scărmănătúră s. f., g.-d. art. scărmănătúrii; pl. scărmănătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂRMĂNĂTÚRĂ s. v. bătaie, păruială.

scărmănătu s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.

Intrare: scărmănătură
scărmănătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărmănătu
  • scărmănătura
plural
  • scărmănături
  • scărmănăturile
genitiv-dativ singular
  • scărmănături
  • scărmănăturii
plural
  • scărmănături
  • scărmănăturilor
vocativ singular
plural
scărmânătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scărmănătu, scărmănăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a scărmăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat familiar Bătaie, păruială, scărmăneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
    • format_quote Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102. DLRLC
etimologie:
  • Scărmăna + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.