opțiuni
  • info

16 definiții pentru scârțâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.

SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.

scârțâitură sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~țâ-i / V: (reg) scăr~, ~țăi~, ~ții~, / Pl: ~ri / E: scârțâi + -tură] 1 Scârțâit1 (1). 2 (Fam; dep) Sunet (nearmonios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde Si: scârțâit1 (3). 3 (Rar) Sunet ascuțit produs de alunecarea (apăsată) a peniței pe hârtie.

SCÂRȚIITÚRĂ s. f. v. scârțâitură.

SCÂRȚIITÚRĂ s. f. v. scârțâitură.

scărțăitură[1] sf vz scârțâitură

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: scărțâitură — LauraGellner

scârțăitură sf vz scârțâitură

scârțiitură sf vz scârțâitură

scorțăitură[1] sf vz scârțâitură

  1. Variantă lipsă în original, dar venită totuși din lista de cuvinte OCR; posibil să fie vorba de varianta scărțâitură greșit tipărită, pentru care nu există în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner

SCÎRȚĂITÚRĂ s. f. v. scîrțîitură.

SCÎRȚIITÚRĂ s. f. v. scîrțîitură.

SCÎRȚÎITÚRĂ, scîrțîituri, s. f. Scîrțîit. Podurile rulante i se par acum imense și orice scîrțîitură a lor, cînd lanțurile se încurcă la cîrlige, face să-i tresară inima. SAHIA, N. 35. – Variante: scîrțăitură (DAN, U. 259), scîrțiitúră (SLAVICI, N. I 33) s. f.

scârțăitură f. scârțăit prelungit.

scîrțîitúră f., pl. ĭ. Huĭetu produs o dată de lucrurile care scîrțîĭe: la prima scîrțîitură a ușiĭ am deschis ochiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârțâitúră (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúri

scârțâitúră s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂITÚRĂ s. v. scârțâit.

SCÎRȚÎITURĂ s. scîrțîială, scîrțîit. (~ dușumelii.)

Intrare: scârțâitură
scârțâitură substantiv feminin
  • silabație: scâr-țâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâitură
  • scârțâitura
plural
  • scârțâituri
  • scârțâiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțâituri
  • scârțâiturii
plural
  • scârțâituri
  • scârțâiturilor
vocativ singular —
plural —
scârțiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiitură
  • scârțiitura
plural
  • scârțiituri
  • scârțiiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțiituri
  • scârțiiturii
plural
  • scârțiituri
  • scârțiiturilor
vocativ singular —
plural —
scârțăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăitură
  • scârțăitura
plural
  • scârțăituri
  • scârțăiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțăituri
  • scârțăiturii
plural
  • scârțăituri
  • scârțăiturilor
vocativ singular —
plural —
scorțăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâitură, scârțâiturisubstantiv feminin

  • 1. Scârțâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scârțâială scârțâit
    • format_quote Podurile rulante i se par acum imense și orice scîrțîitură a lor, cînd lanțurile se încurcă la cîrlige, face să-i tresară inima. SAHIA, N. 35. DLRLC
etimologie:
  • Scârțâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.