7 definiții pentru scârbelnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÂRBÉLNIC, -Ă, scârbelnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -elnic.
SCÂRBÉLNIC, -Ă, scârbelnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -elnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scârbelnic, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: scârbă1 + -elnic] (Înv) 1 Care provoacă indignare sau dezgust. 2 Îngrozitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRBÉLNIC, -Ă, scîrbelnici, -e, adj. (Rar) Scîrbavnic. Iar strigoiul cel scîrbelnic – o, moment îngrozitor!... Aruncă-n groapa deschisă pre cioclul tremurător. NEGRUZZI, S. II 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scârbélnic (înv.) adj. m., pl. scârbélnici; f. scârbélnică, pl. scârbélnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scârbélnic adj. m., pl. scârbélnici; f. sg. scârbélnică, pl. scârbélnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂRBÉLNIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infam, infect, împuțit, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nesuferit, netrebnic, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scelerat, scârbos, ticălos, urât.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrbelnic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCELERAT. SCÎRBOS. TICĂLOS. URÎT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scârbelnic, scârbelnicăadjectiv
- 1. Dezgustător, scârbavnic, scârbos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezgustător scârbavnic scârbos
- Iar strigoiul cel scîrbelnic – o, moment îngrozitor!... Aruncă-n groapa deschisă pre cioclul tremurător. NEGRUZZI, S. II 60. DLRLC
-
etimologie:
- Scârbă + sufix -elnic. DEX '98 DEX '09