SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre

SCÂNTEIOÁRĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOÁRĂ s. v. bănuț, părăluță.

COMMELINA L., COMELINA, fam. Commelinaceae. Gen originar clin regiunile tropicale și subtropicale, cca 160 specii, plante perene cu tulpină tîrîtoare, pendente sau erecte, ramificate, noduroase. Frunze glabre, ovat-lanceolate. Flori de culoare azurie, așezate simetric, de o parte și de alta a pedunculului, înconjurate de o frunză în formă de spată sau pîlnie, sepalele și petalele (2 de culoare azurie, cu un dinte lung, a 3-a regresată) libere, 3 stamine fertile, 2 sau 3 sterile.