9 definiții pentru scurteicuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scurteicuță sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: scurteică + -uță] 1-2 (Șhp) Scurteică (mică). 3 (Reg) Haină (de interior) croită până la genunchi, confecționată din pânză sau din stofă subțire, căptușită (sau, rar, vătuită) și purtată de femei la țară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică; scurteică mică. La sîn își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită. DELAVRANCEA, S. 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scurteicuță f. mintean femeiesc din stofă subțire căptușit cu americă: scurteicuța se numește în Munt. bonjur, camizol, capoțel, ciupag și zoavă, iar în Mold. polcă sau polcuță (v. aceste vorbe).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scurteicúță (reg.) s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scurteicúță s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCURTEICÚȚĂ s. (reg.) camizol, capoțel, ciupag, polcuță. (Purta o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCURTEICUȚĂ s. (reg.) camizol, capoțel, ciupag, polcuță. (Purta o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scurteicuță, scurteicuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui scurteică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La sîn își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită. DELAVRANCEA, S. 184. DLRLC
-
etimologie:
- Scurteică + sufix -uță. DEX '98 DEX '09