sculător, ~oare [At: PSALT. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: scula + -ător] 1 a (Îvr) Care părăsește poziția orizontală (sau șezândă) pentru a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală. 2 sm (Înv; Trs) Ceas deșteptător. 3 sf (Îvr) Înviere. 4 sf (Îvr; fig) Sculare (6). 5 sm (Înv) Inamic. 6 sf (Bot; reg) Gemănarița (Orchis papilonacea). 7 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis militaris). 8 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 9 sf (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 10 sf Poroinic (Orchis mascula). 11 sf (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 12 sf (Bot; reg) Linariță (Linaria vulgaris). 13 sf (Bot; Ban) Vinariță (Aperula odorata). 14 sf (Bot; îc) ~oare-mare Mutulică (Scopolia carniolica). corectată

SCULĂTÓR s. v. deșteptător.

SCULĂTÓR s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

sculător s. v. DEȘTEPTĂTOR.

sculător s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

SCULĂTOÁRE s. v. bujorel, gemănariță, îndreptare, înviere, normalizare, poroinic, redresare, refacere, salep, sculare, untul-vacii.

sculătoare s. v. BUJOREL. GEMĂNARIȚĂ. ÎNDREPTARE. ÎNVIERE. NORMALIZARE. POROINIC. REDRESARE. REFACERE. SALEP. SCULARE. UNTUL-VACII.

sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.