scrofuloză sf [At: BIANU, D. S. 663 / Pl: ~ze / E: ger Skrofulose] 1 Boală cronică de natură tuberculoasă, manifestată prin inflamarea ganglionilor limfatici din regiunea cervicală, inghinală sau axială Si: (pop) scrofulă (2). 2 Stare de debilitate (specifică copiilor și tinerilor) manifestată prin limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziție la tuberculoză etc.

SCROFULÓZĂ s. f. Afecțiune cronică, în general de natură tuberculoasă, caracterizată prin inflamația ganglionilor cervicali.

SCROFULÓZĂ s.f. Boală cronică de natură tuberculoasă, manifestată prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gât. [< germ. Skrofulose].

SCROFULÓZĂ s. f. boală cronică de natură tuberculoasă, prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gât. (< germ. Skrofulose)

SCROFULÓZĂ ~e f. înv. Stare patologică de natură tuberculoasă, frecventă la copii, care se manifestă prin inflamarea ganglionilor limfatici. /<germ. Scrofulose

* scrofulóză f., pl. e (d. scrofule). Med. Scrofule (diateza).

scrofulóză s. f., g.-d. art. scrofulózei; pl. scrofulóze

scrofulóză s. f., g.-d. art. scrofulózei; pl. scrofulóze

SCROFULÓZĂ s. (MED.) scrofule (pl.), (reg.) cârtiță, (Transilv.) șui.

SCROFULOZĂ s. (MED.) scrofule (pl.), (reg.) cîrtiță, (Transilv.) șui.

SCROFULÓZĂ (< germ.) s. f. 1. Termen care definește o stare constituțională a copiilor și a tinerilor, manifestată prin scăderea imunității organismului, limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziție la tuberculoză. 2. Tuberculoză ganglionară, caracterizată prin adenopatii inflamatorii localizate laterocervical, axial sau inghinal, care pot supura la suprafața pielii, lăsând cicatrice mutilante; scrofulă.