scrob¹ sn [At: ANON CAR. / V: (reg) ~op / Pl: ~uri / E: slv *скробъ cf bg скроб] 1 (Reg; mai ales în Mol) Jumări (de ouă). 2 (Reg) Mâncare făcută din ouă bătute fierte cu smântână sau cu miere. 3 (Ban; Trs) Mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4 (Reg; îs) ~ de făină Făină muiată pentru pui. 5 (Trs) Aluat (subțire) din care se fac clătite. 6 (Reg; lpl) Clătită (6). 7 (Reg) Aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăieței Si: (pop) frecăței, (reg) răzălău, trahana. 8 (Reg) Mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9 (Reg; îe) A se face ~ A se usca foarte tare. 10 (Reg) Pojghiță de gheață formată deasupra zăpezii Si: (reg) scrociob (4). 11 (Reg; d. rufe; îe) A se face ~ A se întări din cauza gerului Si: (reg) a se scrobi . 12 (Trs) Tencuială.

scrob² sn [At: VÂRCOL, M. 88 / Pl: ? / E: drr scrobi] (Reg) Scrobeală (2).

scrob³ sn [At: ARISTIA, PLUT. 234/14 / Pl: ~uri sn și ~i sm / E: ns cf crov] 1 (Îvr) Groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori. 2 (Olt) Groapă în care se adună apă, formând o băltoacă. 3 (Reg) Gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și poate fi prins cu mâna Si: (reg) crov.

SCROB s. n. (Mold.) 1. Mîncare făcută din ouă bine amestecate și apoi prăjite; jumări, (regional) papară. Nu poți face scrob fără să spargi ouă. C. PETRESCU, Î. II 133. Caută să mănînce scrob. PAMFILE, A. R. 168. 2. Zăpadă peste care a plouat și care a înghețat la suprafață.

SCROB ~uri n. Fel de mâncare pregătit din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, cu jumări, cu mărar sau ceapă) și prăjite la foc mic. /<bulg., sb. skrob

scrob n. Mold. jumări. [Serb. SKROB, scrobeală].

scrob n. pl. inuz. urĭ (sîrb. skrob, škrob, scrobeală. V. scrobeală). Mold. Jumărĭ, pancoș, oŭă prăjite, omletă. Munt. (Arg.). Mold. Gheață formată deasupra zăpeziĭ (VR. 1908, 12, 327). Ban. Făĭnă saŭ tărîță cu apă.

scrop sn vz scrob¹

scrob (reg.) s. n., (porții) pl. scróburi

scrob s. n., (porții) pl. scróburi

SCROB s. v. jumări, omletă, tencuială.

scrob s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. TENCUIALĂ.

scrob (-buri), s. n. – 1. Terci, păsat. – 2. (Mold.) Ouă bătute. – 3. (Olt.) Crustă de gheață formată deasupra zăpezii. – Var. Olt. (3) scrociob. Sb., slov. skrob „amidon” și „terci” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). – Der. scrobi, vb. (a apreta), din sb., slov. skrobiti, bg. skrobĕvam, cf. rus. skorbitĭ; scrobeală, s. f. (amidon; Arg., spermă), cu suf. -eală, cf. rus. skorbilo; scrobos, adj. (gros, tare, aspru); scroboși, s. m. pl. (Olt., încălțămînte de piele). Din rom. trebuie să provină bg. skrobela „scrobeală”.

scrob¹, scroburi, s.n. (reg.) 1. jumări de ouă. 2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere. 3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4. (în sintagmă) scrob de făină = făină muiată pentru pui. 5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi. 6. (la pl.) clătite. 7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana. 8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9. tencuială.

scrob² s.n. (reg.) amidon; scrobeală albă.

scrob³, scroburi, s.n. și scrobi, s.m. 1. (înv.) groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori. 2. groapă în care se adună apă, formând o băltoacă; crov. 3. gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și unde poate fi prins cu mâna.