9 definiții pentru scorneală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCORNEÁLĂ, scorneli, s. f. Scornitură. – Scorni + suf. -eală.
SCORNEÁLĂ, scorneli, s. f. Scornitură. – Scorni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scorneală sf [At: CANTEMIR, IST. 206 / Pl: ~eli / E: scorni + -eală] (Îvr) 1-3 Scornire (2, 4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCORNEÁLĂ, scorneli, s. f. (Mai ales la pl.) Scornitură. Apoi venea al patrulea ș-al cincilea, cu scorneli cari mai de cari mai încornorate. DELAVRANCEA, H. T. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scorneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a scorni. Scornitură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scorneálă s. f., g.-d. art. scornélii; pl. scornéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scorneálă s. f., g.-d. art. scornélii; pl. scornéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCORNEÁLĂ s. 1. v. fantezie. 2. v. minciună.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCORNEALĂ s. 1. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scornire. (Produs al ~.) 2. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scorneálă, scorneli, s.f. – Minciună. – Din scorni (< ucr. skornjaty, bg. skorna) + suf. -eală (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scorneală, scornelisubstantiv feminin
- 1. Scornitură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scornitură
- Apoi venea al patrulea ș-al cincilea, cu scorneli cari mai de cari mai încornorate. DELAVRANCEA, H. T. 105. DLRLC
-
etimologie:
- Scorni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09