scoborâș sn [At: ODOBESCU ap. TDRG / V: (înv) ~riș / Pl: ~uri / E: scoborî + -iș] (Pop; îoc urcuș, suiș) 1-5 Scoborâre (1-5). 6 Parte a unui drum sau teren care coboară în pantă Si: coborâș (3), clină (2), coastă (24) pantă¹, povârniș.

scoboriș sn vz scoborâș

scoborî́ș n., pl. urĭ. Pripor, drum povîrnit.

SCOBORÂȘ s. 1. v. coborâre. 2. v. pantă.

SCOBORÎȘ s. 1. coborîre, coborîș, scoborîre, scoborît. (În timpul ~.) 2. (GEOGR.; concr.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)