opțiuni
  • info

12 definiții pentru scobitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. – Scobi + suf. -toare.

SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. – Scobi + suf. -toare.

SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Mic bețișor de lemn foarte subțire (mai rar de os sau de metal), ascuțit la capete și folosit pentru înlăturarea rămășițelor de alimente din dinți. Iordan Hagi-Iordan asculta distrat în capul mesei, cu scobitoarea între dinți, privind cadrele de pe pereți. C. PETRESCU, R. DR. 248. Pe mese erau multe farfurioare cu scobitori. I. BOTEZ, ȘC. 97.

SCOBITOÁRE ~óri f. Băț mic, subțire, ascuțit la un capăt, cu care se scot rămășițele de alimente dintre dinți. [G.-D. scobitorii] /a scobi + suf. ~toare

scobitoare f. 1. daltă; 2. mic instrument de curățit dinții.

scobitoáre f., pl. orĭ. Instrument de scobit (daltă, cuțit ș.a.). Bucățică de lemn saŭ de pană de curățat dințiĭ de mîncare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scobitoáre s. f., g.-d. art. scobitórii; pl. scobitóri

scobitoáre s. f., g.-d. art. scobitórii; pl. scobitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOBITOÁRE s. (Transilv.) țepușcă. (~ de dinți.)

SCOBITOÁRE s. v. ciocănitoare, daltă, ghionoaie.

SCOBITOARE s. (Transilv.) țepușcă. (~ de dinți.)

scobitoare s. v. CIOCĂNITOARE. DALTĂ. GHIONOAIE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scobitoare, scobitori s. f. 1. picior foarte subțire. 2. om înalt și slab.

Intrare: scobitoare
scobitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scobitoare
  • scobitoarea
plural
  • scobitori
  • scobitorile
genitiv-dativ singular
  • scobitori
  • scobitorii
plural
  • scobitori
  • scobitorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scobitoare, scobitorisubstantiv feminin

  • 1. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țepușcă
    • format_quote Iordan Hagi-Iordan asculta distrat în capul mesei, cu scobitoarea între dinți, privind cadrele de pe pereți. C. PETRESCU, R. DR. 248. DLRLC
    • format_quote Pe mese erau multe farfurioare cu scobitori. I. BOTEZ, ȘC. 97. DLRLC
etimologie:
  • Scobi + sufix -toare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.