scenic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) șe~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr scénique] 1 a Care aparține scenei (1) Si: (înv) scenariu (1). 2 a Privitor la scenă (1) Si: (înv) scenariu (2). 3 a Specific scenei (1) Si: (înv) scenariu (3). 4 a Care se desfășoară (ori este făcut spre a se desfășura) pe scenă (1). 5 a Care este adaptat pentru scenă (1). 6 a (Pex) Regizoral. 7 a (Rar; îs) Artă ~ă Scenografie (2). 8 a (Îs) Spațiu ~ Parte a scenei (1) expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. 9 a (Îs) Perspectivă ~ă Vedere de ansamblu a unui decor. 10 a (Rar) Care ține de construcția operei dramatice. 11 sm (Rar) Dramaturg.

SCÉNIC, -Ă, scenici, -e, adj. Care este în legătură cu scena, privitor la scenă; de teatru, cu efect teatral. E caracteristic... incoherentul discurs de la întrunirea publică, e scenic acest discurs și caracterizează și ridiculizează și pe Farfuridi și pe cei ce-l ascultă și aprobă. GHEREA, ST. CR. I 350. ◊ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului, pe care are loc reprezentația (spre deosebire de restul scenei care are alte întrebuințări). Perspectivă scenică = vedere de ansamblu asupra unui decor.

SCÉNIC, -Ă adj. 1. În legătură cu scena, referitor la scenă. ♦ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului; perspectivă scenică = vedere generală a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului; de teatru. [Pron. sce-. / cf. fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus, gr. skenikos].

SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus)

SCÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scenă; caracteristic scenei. Artă ~că. ◊ Spațiu ~ parte a scenei unde se desfășoară jocul artiștilor. 2) Care corespunde cerințelor scenei de teatru. Vorbire ~că. /<fr. scénique, it. scenico

scenic a. ce ține de scenă, de teatru: arta scenică.

* sceníc, -ă adj. (lat. scénicus, vgr. skenikós). De scenă, de teatru: arta scenică. Adv. Din punctu de vedere al sceneĭ.

scénic adj. m., pl. scénici; f. scénică, pl. scénice

scénic adj. m., pl. scénici; f. sg. scénică, pl. scénice

SCÉNIC adj. 1. v. regizoral. (Concepție ~.) 2. teatral.

SCENIC adj. 1. regizoral. (Concepție ~.) 2. teatral. (Creație ~.)