8 definitzii pentru scancit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SCANCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scanci; scanceala; p. ext. scancet. V. scanci.
SCANCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scanci; scanceala; p. ext. scancet. V. scanci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
scancit1 sn [At: DM / V: (reg) schincit / Pl: ~uri / E: scanci] 1 Scancet (2). 2 (Ivr) Geamat (2). corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
schincit1 sn vz scancit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCINCÍT s. n. Faptul de a scinci; scincet scincitura scinceala. SHi cum inimatzi tresare cun scincit cind el te cheama. VLAHUTZA P. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
scancít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
scancít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SCANCÍT s. scancet (rar) scanceala scancitura. (~ul copilului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCINCIT s. scincet (rar) scinceala scincitura. (~ul copilului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scancitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) scanci. DEX '09 DEX '98sinonime: scanceala scancitura
- SHi cum inimatzi tresare cun scincit cind el te cheama. VLAHUTZA P. 63. DLRLC
- 1.1. Scancet. DEX '09 DEX '98sinonime: scancet
-
etimologie:
- scanci DEX '09 DEX '98