scabios, ~oasă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 93/21 / P: ~bi-os / V: (înv 2) ~ioz sm, ~ioză sf / Pl: ~oși, ~oase / E: lat scabiosus, fr scabieux] 1 a Care aparține scabiei (2). 2 a Provocat de scabie (2). 3 a Privitor la scabie (2). 4 a (D. ființe) Care are scabie (2) Si: râios, (reg) răpănos, râiat². 5-6 smf, a (Persoană) care are scabie (2). 7 sf (Bot; adesea cu determinări care indică specia) Nume dat mai multor plante erbacee sălbatice sau cultivate, cu flori albastre liliachii, albe sau roșii, dispuse în capitule, cu frunze alungite și cu tulpina acoperită de peri scurți Si: (înv) scabie (1) (Scabiosa).

SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioși, -oase, adj. Bolnav de scabie; rîios. ◊ (Substantivat) De cîte ori vine la vizita medicală... în căutare după scabioși, țipă. SAHIA, N. 113.

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de scabie; râios. [Pron. -bi-os. / cf. lat. scabiosus, fr. scabieux].

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scabie. (< fr. scabieux, lat. scabiosus)

SCABIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care suferă de scabie. 2) Care ține de scabie; privitor la scabie. /<fr. scabieus

scabioz sm vz scabios

scabioză sf vz scabios

*scabioásă f., pl. e (lat. scabiosus, -osa, rîios). Bot. O plantă cu maĭ multe varietățĭ (unele ornamentale), ca ruĭenu sipica ș.a.

scabiós (rar) (-bi-os) adj. m., pl. scabióși; f. scabioásă, pl. scabioáse

scabiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. scabióși; f. sg. scabioásă, pl. scabioáse

SCABIÓS adj. (MED.) râios, (reg.) răpănos, râiat. (Om ~.)

SCABIOS adj. (MED.) rîios, (reg.) răpănos, rîiat. (Om ~.)