SARITOÁRE saritori s. f. (Rar) 1. Cascada. Jiul... se prabusheshte urlind in saritoarea de la Zaval. VLAHUTZA la TDRG. 2. Loc peste care se sare; obstacol. Nu ma ingrijesc eu de zidul asta care nare mai mult de cinci metri inaltzime; e o «saritoare» neinsemnata. La TDRG.

saritoare f. cascada: saritoarea dela Zaval.

saritoáre f. pl. orĭ. Rar. Loc unde trebuĭe sa sarĭ sa te aruncĭ in jos k apa la o cascada.

SARITÓR OÁRE saritori oare adj. s. m. s. f. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grabeshte (sa faca ceva); care intervine rapid intro actziune. ♦ Spec. Care vine grabnic in ajutorul cuiva care e gata oricand sa ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridica brusc in sus de obicei sub impulsul unei fortze exterioare. ◊ (Pop.) Fantana saritoare = fantana arteziana. II. S. f. s. m. 1. S. f. (Inv.) Cascada. 2. S. m. shi f. Sportiv care participa la probe de sarituri. Sari + suf. tor.

saritor ~oare [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~i ~oare / E: sarit² + tor] 1 a Care sare² (1). 2 a (Ie) ~ in ochi Absolut evident Si: frapant. 3 smf (Spc) Persoana care practica probe de sarituri in diverse ramuri sportive. 4 smf (Spc; inv) Acrobat. 5 sf (Pop) Cascada (1). 6 sf (Lpl) Familie de insecte din ordinul ortopterelor care au picioarele din urma adaptate pentru sarit¹. 7 sf (Lsg) Insecta care face parte din familia saritoarelor (6). 8 sm (Ent; reg; spc) Cosash (5). 9 sf (Ivr; lpl) Ordin de mamifere care au caracteristica de a sari². 10 sf (Buc; Mol) Parte a laptocului morii de langa roata mai inclinata decat restul laptocului Si: (reg) sarita² (9). 11 sf (Reg) Ultima portziune a ulucului care sunt coborate lemnele din munte putzin ridicata in sus de unde acestea cad in tason facand un salt² prin aer Si: (reg) sarita² (10). 12 sf (Reg) Saritura (1). 13 sfn (Pop) Parleaz. 14 sf Loc in care o poteca de munte se intrerupe brusc shi se continua la alt nivel. 15 sf (Reg) Piatra mare ashezata in drum care trebuie sarita pentru a putea trece drumul. 16 a (D. lucruri) Care se ridica brusc in sus de obicei sub impulsul unei fortze exterioare. 17 a (Asr; d. ape) Care tzashneshte in sus (din pamant). 18 a (Is) Fantana ~ Fantana arteziana. 19 a (D. oameni) Care se grabeshte care se repede (sa faca ceva). 20 a (D. oameni) Care intervine grabnic intro actziune. 21 a (D. oameni) Care e gata sa ajute pe cineva Si: indatoritor serviabil. 22 a (Spc; inv) Care se repede la cineva cu dushmanie atacandul. 23 sf (Mun; Olt) Joc de copii nedefinit mai de aproape.

SARITÓR OÁRE saritori oare adj. subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grabeshte (sa faca ceva); care intervine grabnic intro actziune. ♦ Spec. Care vine grabnic in ajutorul cuiva care e gata oricand sa ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridica brusc in sus de obicei sub impulsul unei fortze exterioare. ◊ (Pop.) Fantana saritoare = fantana arteziana. II. Subst. 1. S. f. (Inv.) Cascada. 2. S. m. shi f. Sportiv care participa la probe de sarituri. Sari + suf. tor.

saritoáre (cascada ruptura de teren) s. f. g.d. art. saritórii; pl. saritóri

saritoáre (cascada obstacol) s. f. g.d. art. saritórii; pl. saritóri

SARITOÁRE s. v. cascada cataracta cadere de apa parleaz.

saritoare s. v. CASCADA. CATARACTA. CADERE DE APA. PIRLEAZ.