SANGVÍN A sangvini e adj. 1. Care apartzine sangelui privitor la sange la compozitzia sau la circulatzia sa in organism. 2. (Despre oameni) La care circulatzia sangelui este foarte activa; sangvinic. ◊ Temperament sangvin = temperament viu impulsiv mobil. [Var.: sanghín a sanguín a adj.] Din fr. sanguin lat. sanguineus.

sangvin¹ [At: DN⁴ / E: fr sanguin lat sanguis inis] Element de compunere cu semnificatzia: 1 Sange (1). 2 Referitor la sange (1). 3 De sange (1).

sangvin² ~a a [At: NEGULICI / V: ~guin (asr) ~ghin (inv) sanguin / Pl: ~i ~e / E: fr sanguin lat sanguineus] 1 Care apartzine sangelui (1). 2 Privitor la sange (1) la compozitzia sau la circulatzia sa in organism. 3 Specific sangelui (1). 4 Prin care circula sangele (1) Si: sangvinic (3). 5 Care are culoarea sangelui (1). 6 In care predomina sangele (1). 7 (D. temperamentul oamenilor) Care se caracterizeaza prin vioiciune mobilitate impulsivitate la reactzii sau (dupa alte conceptzii) care se caracterizeaza printrun echilibru puternic shi totodata mobil in reactzii Si: sangvinic (1). 8 (D. oameni) Cu temperamentul sangvin (7) Si: sangvinic (2).

SANGVÍN A sangvini e adj. 1. Care apartzine sangelui privitor la sange la compozitzia sau la circulatzia sa in organism. 2. (Despre oameni) La care circulatzia sangelui este foarte activa; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu impulsiv mobil. [Var.: sanghín a sanguín a adj.] Din fr. sanguin lat. sanguineus.

SANGVÍN A adj. v. sanguin.

SANGVÍN A adj. v. sanguin.

SANGVIN¹ elem. „sange”. (< fr. sanguin cf. lat. sanguis inis)

SANGVÍN² A adj. 1. referitor la sange; prin care circula sangele. 2. (despre oameni) cu o circulatzie a sangelui foarte activa; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sangelui. (< fr. sanguin lat. sanguineus)

SANGVÍN ~a (~i ~e) 1) Care tzine de sange; propriu sangelui. Grupa ~a. 2) (despre persoane) Care are o circulatzie activa a sangelui. [Sil. sangvin] /<fr. sanguin lat. sanguineus

sanghin ~a a vz sangvin² corectata

sanguin ~a a vz sangvin

sanguin ~a a vz sangvin

SANGHÍN A adj. v. sanguin.

SANGUÍN A sanguini e adj. 1. Care tzine de singe prin care trece singele de singe. Masajul activeaza circulatzia sanguina. NICOLAUMAISLER D. V. 114. ◊ Grupa sanguina v. grupa. 2. (Despre oameni) La care circulatzia singelui este foarte activa. ◊ Temperament sanguin = temperament cu reactzii imediate; temperament impulsiv. Variante: sanghín a sangvín a adj.

SANGHÍN A adj. v. sanguin.

SANGUÍN A adj. 1. Referitor la sange de sange; prin care circula sangele. 2. (Despre oameni) Care are o circulatzie a sangelui foarte activa. ♦ Temperament sanguin = temperament vioi; impulsiv; sanguinic. [Pron. guin var. sanghin a sangvin a adj. / < fr. sanguin cf. lat. sanguineus].

sanguin a. 1. ce tzine de sange: vase sanguine; 2. in care predomina sangele: temperament sanguin; 3. de coloarea sangelui: jasp sanguin.

* sanghín a adj. (fr. sanguin d. lat. sanguineus). Al singeluĭ de singe: vase sanghine (vine shi artere) boala sanghina. Vioĭ impetuos in care predomina singele: temperament sanghin (V. linfatic). De coloarea singeluĭ: fatza de un rosh sanghin (conabiŭ patlaginiŭ).

! sangvin/sanguin adj. m. pl. sangvini/sanguini; f. sangvina/sanguina pl. sangvine/sanguine

!sangvín (sangvin) adj. m. pl. sangvíni; f. sangvína pl. sangvíne

sangvín adj. m. pl. sangvíni; f. sg. sangvína pl. sangvíne

sanguin

sanguin.

SANGVÍN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.

PLACHETA SANGVÍNA s. v. trombocit.

PLACHETA SANGUINA s. (BIOL.) trombocit.

SANGUIN adj. 1. (MED.) pletoric roshu rubicond. (Fatza ~.) 2. sanguinic (astazi rar) singeros. (Temperament ~.)

SANGVÍN A adj. (< fr. lat.) adj. Care apartzine sangelui privitor la sange; prin care circula sangele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune mobilitate. Corespunde in clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic echilibrat shi mobil de activitate nervoasa superioara.

a lua (cuiva) grupa sanguina expr. a lovi (pe cineva) cu cutzitul