SANATÓRIU sanatorii s. n. Institutzie medicala pentru tratamentul bolilor cronice afectziuni ale aparatului respirator afectziuni neuropsihice tuberculoza; (in trecut) spital particular; casa de sanatate. Din fr. sanatorium.

sanatoriu sn [At: BARCIANU / V: (pop) sanator (Pl: sanatoare) (reg) sen~ / Pl: ~i / E: fr sanatorium ger Sanatorium] 1 Institutzie medicala special dotata pentru tratarea unor boli cronice (tuberculoza nevroza etc.) sau pentru convalescentza repaus shi recuperare a capacitatzii de munca Si: casa de sanatate. 2 (Iuz) Spital particular in care ingrijirea bolnavilor se face contra plata.

SANATÓRIU sanatorii s. n. Institutzie spitaliceasca (climaterica sau balneara) pentru ingrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoza); (in trecut) spital particular; casa de sanatate. Din fr. sanatorium.

SANATÓRIU sanatorii s. n. Institutzie spitaliceasca (climatica sau balneara) pentru ingrijirea bolnavilor de tuberculoza sau de boli mintale a convalescentzilor etc. care au nevoie in special de cura igienodietetica shi de supraveghere medicala; (in trecut) spital particular. Ashezat in marginea Vienei in mijlocul unui mare parc cu flori shi arbori sanatoriul era o vila eleganta shi austera. CALINESCU E. 386. Se ducea la un sanatoriu unde se afla in convalescentza un batrin pentru care purta mare evlavie. C. PETRESCU I. II 222. Aveam impresia k tata... sentoarce din razboi shi nicidecum dintrun sanatoriu de nebuni. SAHIA N. 59.

SANATÓRIU s.n. Institutzie medicala (ashezata intrun loc prielnic la munte la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igienodietetica a tuberculozei; (in trecut) spital particular. [Pron. riu. / < fr. sanatorium cf. lat. sanatorius care vindeca].

SANATÓRIU s. n. institutzie medicala (la munte la mare); spital pentru cura igienodietetica a tuberculozei. (< fr. sanatorium)

SANATÓRIU ~i n. Institutzie medicala pentru tratamentul unor boli cronice sau pentru odihna shi intremare. [Sil. natoriu] /<fr. sanatorium germ. Sanatorium

sanatoriu n. casa de bolnavi shi de convalescentzi.

* sanatóriŭ n. (d. lat. sonare sanatum a insanatoshi cu suf. orium rom. oriŭ). Spital stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat shi linishte.

sanator sn vz sanatoriu

senatoriu sn vz sanatoriu

sanatóriu [riu pron. rĭu] s. n. art. sanatóriul; pl. sanatórii art. sanatóriile (rii)

sanatóriu s. n. [riu pron. riu] art. sanatóriul; pl. sanatórii art. sanatóriile (sil. rii)

sanatoriu

sanatoriu rii.

SANATÓRIU s. (MED.) casa de sanatate.

SANATORIU s. (MED.) casa de sanatate.

SANATÓRIU (< fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutzie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza afectziuni ale aparatului respirator afectziuni neuropsihice) situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditzii climatice favorabile aerosoli ape minerale namoluri curative) in asociatzie cu fizioterapie alimentatzie dietetica shi regim special de tratament shi odihna. Exista shi s. pentru repaus shi recuperare a capacitatzii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni Predeal Techirghiol Eforie Mangalia. Sin. casa de sanatate.