SAMSÁR, samsari, s. m. Persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

samsar sm [At: I. GOLESCU / V: (înv) sim~, simțar, simzar, sinzar, (reg) săm~, sâm~, țamțar / Pl: ~i / E: tc simsar, bg самсар] Persoană care înlesnește o afacere Si: intermediar, mijlocitor, misit.

SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

SAMSÁR, samsari, s. m. Intermediar în afaceri negustorești, între vînzător și cumpărător (v. misit); p. ext. persoană care face din orice lucru obiect de negoț. Negustori aprigi de cereale, geambași vestiți la oboare, samsari de lînă și brînzeturi. I. BOTEZ, ȘC. 87. Am cunoscut eu un samsar de slujbe, unu... amicul tuturor miniștrilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. A chemat un samsar... să-i găsească o pereche de case frumoase. CARAGIALE, O. III 29.

SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o afacere negustorească; misit; comisionar; intermediar. 2) fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. /<turc. simsar, bulg. samsar

samsar m. mijlocitor la vânzări si cumpărături. [Mold. simzar = turc. SIMSAR].

samsár și (maĭ vechĭ) simzár și sinzár m. (turc. ar. symsar și simsar, d. it. sensale, care vine d. lat. censualis, controlor, d. census, census; sîrb. samsar, ngr. semsáris). Misit, mijlocitor de vînzărĭ și cumpărărĭ, curtier. Telal. Fig. Om care trafică toate. V. codoș, barîșnic.

sămsar sm vz samsar

simsar sm vz samsar

simțar sm vz samsar

simzar sm vz samsar

sinzar sm vz samsar

țamțar sm vz samsar

samsár s. m., pl. samsári

samsár s. m., pl. samsári

SAMSÁR s. v. misit.

SAMSAR s. intermediar, mijlocitor, misit, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul).