saltarello [At: IVELA, D. M / E: it saltarello] 1 Vechi dans italian și spaniol care are o mișcare rapidă, cu sărituri. 2 Melodie după care se execută saltarello (1). 3 Parte dintr-o veche suită instrumentală , vioaie, care urmează după un dans mai lent.

SALTARÉLLO s. n. vechi dans italian cu sărituri, în tempo rapid; melodia corespunzătoare. ◊ (în sec. XV-XVI) parte dintr-o suită instrumentală, după un dans mai lent. (< it. saltarello)

saltarello (cuv. it. < lat. saltare „a juca”), dans* italian „cu sărituri”, în tempo (2) rapid și în măsură ternară*. E semnalat în sec. 14 dar se definește ca gen (1, 2) în sec. următor. În sec. 16 apare adesea alături de gagliardă* (ambele dansuri având comună o dualitate ritmică de tipul hemiolei (2), încorporată în discursul melodic), cu deosebirea că s. contrasta, totuși, prin mișcarea sa ceva mai rapidă. În suită*, urma unei pavane* sau passamezzo*. În sec. 17, se apropie, prin tempoul său devenit încă mai rapid, de tarantella*, formă care există încă în S Italiei și Spaniei ca dans pop. Prin Mendelssohn-Bartholdy (în Simf. „Italiană”) și Berlioz, a pătruns în muzica simf. romantică.

SALTARÉLLO subst. Străvechi dans de origine italiană, în măsură ternară și mișcare rapidă, care se dansează cu acompaniament de chitară și de tamburină; melodia corespunzătoare acestui dans. ♦ (În sec. 15-16) Parte dintr-o suită instrumentală, urmând după un dans cu caracter mai lent, în ritm binar.