SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță iritantă cu rol protector (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.

salamandră sf [At: FL. D. (1680), 66r /4 / V: (pop) sălămâzd~, solom~, solomâzd~, (reg) călămând~, colom~, colomândră, coromâzlă, foromâzlă, holomâzd~, jolomâzd~, ~ru sm, ~astru sm, ~măzd~, ~mâzdă, ~mâzd~, ~lămazd~, ~lomăn~, saramâzdă, sălamăzd~, sălăm~, sălămăn~, sălămăzd~, solom~, solomăn~, solomezd~ (Pl și: solomezdri), solomâzgă, soromâslă, sula~, sulumăzd~, șolomăzd~, șolomen~, șolomizd~, șolom~, șolomâzd~, șulim~, zalamâzd~, zălamâzd~, zălămăzd~, zălămâzd~, zolom~^[1], zolomâzd~, zolomâzlă / Pl: ~re / E: ngr σαλαμάνδρα, lat salamandra, fr salamandre, ger Salamander] 1 Specie de animal amfibian din ordinul caudatelor, asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături, cu corpul turtit și lat, cu pielea de culoare neagră cu pete galbene, cu tegumentul lucios care secretă o substanță iritantă cu rol protector Si: (reg) șopârlă (2) (Salamandra Salamandra). 2 (Îc) Sălămâzdră-crestată Specie de batracian de culoare castanie, cu pete, având o creastă dințată de-a lungul spinării (Molge cristata). 3 (Îc) Sălămâzdră-cu-dungi Specie de batracian de culoare măslinie, cu dungi de-a lungul trupului, cu vârful cozii ascuțit (Molge vulgaris). 4 (Îc) Sălămâzdră-de-munte Specie de batracian cu spatele colorat albastru-cenușiu și cu numeroase pete (Molge alpestris). 5 (Îc) Sălămâzdră-de-apă Specie de batracian specifică zonelor montane (Triton montadonii). 6 (Reg) Șopârlă (1) (Lacerta). 7 (Reg) Capră pestriță. 8 (Trs; îf șulimandră) Femeie vioaie, flușturatică (și intrigantă). 9 (Rar) Sobă de fier, asemănătoare cu godinul, folosită la încălzit. corectată

SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.

SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal din clasa batracienilor, asemănător cu șopîrla, cu picioare scurte și date în lături, cu pielea neagră pătată cu galben, care secretează un suc otrăvitor; trăiește prin locuri întunecoase și umede, hrănindu-se cu insecte și viermișori (Salamandra maculosa). ◊ Fig. Cu ochii țintă la salamandrele flăcărilor. C. PETRESCU, S. 80. Seara, cînd perdelele sînt trase, cad pe gînduri, privind la salamandrele din sobă. GHICA, S. 341.

SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].

SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)

SALAMÁNDRĂ ~e f. Specie de batracian asemănător cu șopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre

salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc (Lacerta salamandra).

* salamándră f., pl. e (lat. vgr. salamándra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma și mărimea șopîrlelor (lacerta salamandra): ceĭ vechĭ credeaŭ că salamandra nu arde în foc. – Pop. sălămîzdră, solomîzdră, șuliméndriță și șulumîndriță.

iolomânzdră sf vz salamandră

salamandru sm vz salamandră

salamastru sm vz salamandră

salamăzdră sf vz salamandră

salamâzdă sf vz salamandră

salamâzdră sf vz salamandră

salămazdră sf vz salamandră

salomăndră sf vz salamandră

saramâzdă sf vz salamandră

sălamăzdră sf vz salamandră

sălămăndră sf vz salamandră

sălămăzdră sf vz salamandră

sălămândră sf vz salamandră

sălămâzdră sf vz salamandră

solomâzdră sf vz salamandră

zalamấzdră sf vz salamandră

zolomândră^[1] sf vz salamandră

zolomâzdră sf vz salamandră

zolomâzlă sf vz salamandră

sălămî́zdră și solomî́zdră V. salamandră.

salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre

salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre

salamandră.

SALAMÁNDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopârlă.

SALAMÁNDRĂ s. v. șopârlă.

SALAMANDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopîrlă.

salamandră s. v. ȘOPÎRLĂ.

salamándră (salamándre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). – Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pușcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă.

SALAMÁNDRĂ (< fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei. Sin. solomâzdră.