sacâz sn [At: (a.1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: (reg) ~căz, (nob) ~câs^[1] / Pl: (îvr) ~uri / E: tc sakiz] 1 (Înv; șîs ~ alb, ~ bun, ~ dulce) Materie rășinoasă de culoare albă sau gălbuie, transparentă, cu miros balsamic plăcut, secretată de arbustul mediteranean Pistocia lentiscus, întrebuințată mai ales în alimentație și în medicina populară Si: mastic (1). 2 (Pop) Mastică. 3 (Șîs ~ de vioară) Produs solid, sticlos, fără gust și miros, de culoare gălbuie sau brună, obținut prin îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industrie și la frecarea arcușurilor Si: colofoniu. 4 (Reg; îs bumbac de ~, bumbac ~, ~ bumbac) Bumbac alb de calitate inferioară, folosit la țesut ca băteală. 5 (Bot; Mol) Colăcel¹ (4) (Pelargonium peltatum). 6 (Bot; reg) Răsfug (Chondrilla juneea). corectată

SACÂZ ~uri n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina de conifere și care are întrebuințări în industria hârtiei, a lacurilor etc.; colofoniu. /<turc. sakiz

sacâz n. 1. mastic: rachiurile de sacâz și de anason OD.; 2. colofoniu: își frecă arcușul cu sacâz. [Turc. SAKYZ].

sacăz sn vz sacâz

sacâs sn vz sacâz

SACÎ́Z, sacîzuri, s. n. 1. Colofoniu. Lăutarul trăgea arcușul pe sacîz. SANDU-ALDEA, D. N. 198. Luă arcușul din cui, deschise o cutioară mică, și frecă arcușul cu sacîz. DELAVRANCEA, T. 49. 2. Mastic (2). Nevasta zapciului așeză pe masă tăvile cu dulceață de sacîz și apă rece. CAMIL PETRESCU, O. II 177. Domițian o găsi într-un iatac întunecos, în fundul unui pat, mestecînd sacîz. BASSARABESCU, V. 16. [Gusta] țuica de prune și de drojdii, rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Mastică. Au mai tras ceva sacîz pe gît. ȘEZ. IX 79.

sacî́z n., pl. urĭ (turc. sakyz). Mastică, rășină de lentisc (care se mestică în gură ca și betelu). Colofoniŭ, rășină de frecat arcușu vioriĭ.

sacấz s. n.

sacâz s. n.

sacâz.

SACÂZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)

SACÂZ s. v. mastică.

SACÎZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)

sacîz s. v. MASTICĂ.

sacîz (-zuri), s. n. – Colofoniu. – Mr. samsacîz. Tc. sakiz, samsakiz (Șeineanu, II, 305; Lokotsch 1801), de origine turanică, cf. cuman. sachex (Kuun 92), sb. sakaz, alb. sakes.

a da cu sacâz expr. (eufem. – d. ambele sexe) 1. a se masturba. 2. a avea contact sexual.