9 definiții pentru răzgâiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Var.: râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.
răzgâiat, ~ă a [At: CR (1846), 962/11 / V: (reg) ~găi~, ~gâi~, ~it, râzgăi~, râz~, râzgâit / S și: răsg~ / Pl: ~ați, ~e / E: răzgâia] 1 Exagerat de alintat. 2 Prost crescut. 3 (Fig; rar) Satisfăcut. 4 (Fig; rar) Îmbuibat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RÂZGÂIÁT, -Ă adj. v. răzgâiat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂZGÂIÁT, -Ă adj. v. răzgâiat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
răzgâit, ~ă a vz răzgăiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râzgâiat, ~ă a vz răzgâiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZGÎIÁT, -Ă, răzgîiați, -te, adj. Alintat, răsfățat. Boala m-a schimbat în copil răzgîiat. DELAVRANCEA, O. II 361. ♦ Fig. (Neobișnuit) Desfătat, satisfăcut; îmbuibat. Pe cîmpul de bătălie vede mereu moartea răzgîiată trăgîndu-și fără milă danțul prin vecini. ODOBESCU, S. III 595.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZGÂIÁT adj. v. alintat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZGÎIAT adj. alintat, cocolit, răsfățat, (reg.) mădărit, ninerat, (înv.) dezmierdat. (Copil ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răzgâiat, răzgâiatăadjectiv
-
- Boala m-a schimbat în copil răzgîiat. DELAVRANCEA, O. II 361. DLRLC
- 1.1. Desfătat, satisfăcut, îmbuibat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desfătat satisfăcut îmbuibat
- Pe cîmpul de bătălie vede mereu moartea răzgîiată trăgîndu-și fără milă danțul prin vecini. ODOBESCU, S. III 595. DLRLC
-
-
etimologie:
- răzgâia DEX '98 DEX '09