11 definiții pentru răzgâială
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [Var.: râzgâiálă s. f.] – Răzgâia + suf. -eală.
răzgâială sf [At: PANN, P. V. II, 5/21 / V: (reg) ~găi~, râzgăi~, râz~ / Pl: ~ieli / E: răzgâia + -eală] 1 Alintare peste măsură Si: (rar) răzgâiere (1), (îvr) răzgâi1 (1), răzgâiciune (1). 2 Satisfacere a tuturor capriciilor Si: (rar) răzgâiere (2), (îvr) răzgâi1 (2), răzgâiciune (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [Pr.: -gâ-ia-. – Var.: râzgâială s. f.] – Răzgâia + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RÂZGÂIÁLĂ s. f. v. răzgâială.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂZGÂIÁLĂ s. f. v. răzgâială.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
râzgâială sf vz răzgâială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZGÎIÁLĂ, răzgîieli, s. f. Alintare, răsfăț. Părinții în răsfățare și-n răzgîieli l-au crescut. PANN, P. V. II 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsgăeală f. răsfățare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzgâiálă s. f., g.-d. art. răzgâiélii; pl. răzgâiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzgâiálă s. f., g.-d. art. răzgâiélii; pl. răzgâiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZGÂIÁLĂ s. v. alintare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZGÎIALĂ s. alintare, răsfăț, răsfățare, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răzgâială, răzgâielisubstantiv feminin
-
- Părinții în răsfățare și-n răzgîieli l-au crescut. PANN, P. V. II 5. DLRLC
-
etimologie:
- Răzgâia + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.